Opriţi-vă o oră şi douăzeci de minute şi priviţi acest documentar. Dacă nu l-aţi văzut încă. L-am găsit la Nea Costache căruia îi mulţumesc. Zâmbiţi, spuneţi muţumesc, nu mie, în general, celor din jur. Şi totul va fi mai bine.
Memoria apei
07 Marți apr. 2009
Posted in viata asa cum e
Gabriela Savitsky 
Foarte bun documentarul. Mă bucur că am găsit timpul necesar pentru a-l urmări, chiar într-o zi în care eşti atras mai mult de ceea ce se întâmplă la Chişinău…
Da… Ce să facem noi pentru cei de la Chişinău, dacă aşa au fost făcute tratatele internaţionale?
Să le trimitem cărţi şi să acordăm burse de studiu copiilor de-acolo. Să-i acordăm cetăţenie lui Bucureci şi lui Vaculovski. Eu am avut noroc cu cetăţenia că m-am născut aici… Pentru asta, ar trebuie s-avem un preşedinte şi-un guvern. Noi avem o ceată de zurbagii fie isterici, fie confuzi.
Tineretul Basarabiei ne da o lectie de demnitate, de curaj si de seriozitate! Cinste acestor copii care si-au invins frica si spun NU bolsevismului!
Doamna Savitsky, deja daca scriem si batem toba e mare lucru! Afara de cîteva televiziuni si ziare, nimeni în presa si, mai ales, în mediul asta blogeristic, nu apare cu scrieri. Scrieti domnilor, scrieti, cum a zis si Zaharia Stancu, ca asta e treaba voastra. Cu cît scrieti mai mult, cu atît omul care bate-n gugal „Moldova” o sa aiba ce citi.
A bon entendeur…
Horia,
e bolşevism undeva? Că n-am observat.
Sigura frică de învins e frica de ce nu ştii.
Sunt nişte interese politice şi, ca de obicei, o mulţime de copii – cum bine zici – manipulaţi.
Nu intraţi în logica electorală pe asemenea subiect.
O să vezi zilele următoare că, în felul meu cinic, am avut dreptate. Au fost alegeri. Cetăţenii au votat cum au votat. Aceasta este regula de bază a democraţiei. Sau nu? Atunci, nu ştiu cine-i bolşevic.
Horia,
îţi mai recomand postarea d-lui Gheorghe Constantin.
Nu înţeleg vehemenţa ta.
Pingback: Tenebre - 27 « Ioan Usca
Aveti dreptate, sa nu va fie frica! Nu sînteti cinica, sînteti chiar naiva uneori 🙂
Dar, o observatie am: cetatenii, din cît se pare, NU au votat cum au votat. Ca asta-i clenciul.
Gabi, ai dreptate: bolsevism e un eufemism, in Basarabia adie a stalinism.
Dar mai bine fara vehementa! Hai sa analizam la rece zbaterea cauzei nationale, bagatelizand prin traditionala prisma romaneasca si aceste proteste istorice, si sa fim patimasi pentru derizoriul dambovitean!
Foarte interesant documentarul Gabi, mi-a placut foarte mult inceputul :).
Pingback: Tenebre - 28 « Ioan Usca
Dragă Gabriela,
În cestiunea Basarabiei sunt de acord cu tine. Salut poziţia de bun-simţ, ne-emoţională. Cu Bine!
Ai băgat moderare, hmmm, sper că nu mă mai cenzurezi!
Pingback: Basarabia, lacrima lor « Mihnea Georgescu
Horia,
poate ai urmărit deja documentarul acesta. Eu zic că-i mai interesant decât absurdul politicii din vecinătate şi de la noi.
Impresia greşită că noi am face istorie şi am decide în vreo cauză majoră ne poate exalta. Când suntem foarte tineri. Am observat la toată generaţia voastră această sete de sânge şi de ştergere a trecutului. Experimentul comunist a fost şi îşi arată în continuare efectele. Nu avem cum să le negăm. Acolo nu este decât un târg, o negociere între cei care au câştigat şi cei care au pierdut. Alegerile. Nu sunt alegerile etalonul suprem al democraţiei? Le-au câştigat comuniştii? Ce mai vrem? Anarhie? Asta vă e dragă vouă, să facă fiecare ce-l taie capul? Să omoare liniştit pe cine are el chef? Asta e lumea pe care o râvnim? Oare nu tot vorbim despre ordine, despre bună guvernare, despre respectarea drepturilor? Sau e doar o ipocrizie şi de fapt dorim să le scoatem maţele cu furculiţa celor care nu sunt de acord cu noi?
Unde e adevărul democraţiei? În mijlocul acestor cete de imberbi care nu ştiu de ce-s acolo şi vor ceva abstract? Jos comunismul de unde? Din ADN-ul lor? Cum să negi ceva ce te compune?
Horia. Hai să presupunem că ne reîntregim cu Moldova de peste Prut. Tu ştii ce-i acolo? Ai avut acces la rapoartele secrete care vorbesc despre trafic de persoane, mafie, clanuri structurate mai abitir decât la noi? Ce faci cu oamenii aceia? Unde le dai de lucru, ca să nu devină infractori? Nu e chiar aşa de simplu. Dacă s-ar fi putut, am fi făcut-o. Din păcate Moldova a tot fost nebunul mutat pe tabla de şah când de unii, când de alţii. E o sărăcie endemică. Moldovenii îşi vând organele ca să trăiască. Acestea sunt problemele reale. Sărăcia. Moldova nu-i formată din cei câţiva poeţi iluştri şi din cei câţiva intelectuali visători. E foarmată dintr-o masă rusificată. Toţi vorbesc ruseşte acolo. De voie, de nevoie. Da, să faci o rezoluţie să fie respectate dreptul la educaţie în limba maternă, da. Aia poţi să faci. Dar să te înfirbânţi pentru că nişte copii strigă Jos comunismul! mi se pare superfluu.
Mihaela,
de aceea am ales să-l postez. Pentru că e foarte interesant şi cât se poate de adevărat. Nu era o perdea de fum… Mă bucur că ţi-a plăcut. 🙂
Mihnea,
semi-moderare.
Sper că nu începi iar cu devierile epistemologice.
😀
Orice om întreg la minte îşi doreşte graniţe sigure.
Moldova e un Alt Stat. Altul decât România. Orice discuţie despre ce fel de stat e, poate fi interesantă ca filozofie. Atât. În rest, au instituţii recunoscute. Nu e treaba noastră să-i învăţăm în ce să creadă. E un amestec în treburile interne ale altui stat.
Cum văd, toată lumea vrea să vadă sânge. Poate vor avea un război, să se scalde în el. Eu personal, prefer pacea. Chiar şi cu compromisuri. 🙂
Mailman,
mai bine naivă – realitatea îţi va dovedi că tu eşti naiv – decât neinspirată, cum eşti tu.
Au avut o armată de observatori la alegeri. Doar dacă nu eşti cumva magician şi ubicuu fiind în acelaşi timp în toate cabinele de vot.
Sunteţi cu toţii orbiţi. A bon entendeur!
P.S. Dacă ai ceva să-i comunici lui Horia, te rog s-o faci pe blogul lui.
Mi-a scăpat legătura dintre unele comentarii şi documentarul despre apă… Cred că mai mult s-ar folosi oamenii de acel film, decât să caute să inflameze.
am vazut acest documentar anul trecut si m-a marcat; vad lumea altfel acum
in ultimii ani, mi se pare ca se fac pasi uriasi in a „lega” stiinta de religie
p.s. din cate stiu, s-a scos si o carte scrisa de cercetatorul japonez, cu multe poze 🙂
Vania,
poate le-o fi pus ceva în apă 😀
Şi miroase a sânge.
dinapa
eu l-am văzut abia acum…
Deşi, de când eram copil şi iarna înfloreau geamurile, m-am gândit că florile de gheaţă, minunate, superbe, concrete de pe geam erau o oglindă a florilor de vară. Crăiasa Zăpezii aduna flori toată vara şi le ducea în palatul ei. Iar iarna le lua în braţe şi le lipea de geamurile copiilor cuminţi…
De ani de zile de când trăiesc în oraş, nu am mai văzut flori de gheaţă pe geamuri. Am prespus că s-a supărat Crăiasa Zăpezii pe noi.
Ieri am făcut un experiment. Apa de la noi de la robinet e clorinată. De câte ori sunt nevoită să o beau, mă strâmb de dezgust. Am pus apă într-o cană, am spus un Tatăl Nostru şi i-am mulţumit, gândindu-mă la izvorul de munte din care vine. Apa din cană a avut un gust minunat. Nu a mai mirosit a clor. Nu a mai fost sălcie. A fost ca apa de-acasă de la mine, din pompă. O apă plină, gustoasă, ca un cleştar curgător.
Încerc să ordonez cu ajutorul gândurilor bune şi apa ce mă compune. 🙂
Gabi, am zambit trist si-am decis sa tac pe acest blog, dupa jignirile care ma includ intr-o generatie caracterizata de „sete de sange”, care vrea „stergerea trecutului”. Nu gasesc nimic in ceea ce fac sau spun care sa justifice asemenea etichete.
O precizare si cateva observatii, totusi: nu am pledat nicaieri pentru reintregire, ci pentru libertate pentru romanii de dincolo de Prut si pentru dreptul lor de a fi romani la ei acasa.
Despre corectitudinea alegerilor, mai vedem zilele astea: http://www.mediafax.ro/externe/emma-nicholson-pune-sub-semnul-intrebarii-raportul-osce-privind-alegerile-din-r-moldova.html?3614;4179357
Am inteles: gustul apei de la robinet e mai important decat constiinta nationala si lupta pentru democratie.
Morala: faca-se voia expertilor rusi…
Pacat ca a iesit Gravroche la pensie…
Horia,
toţi vom ieşi la pensie într-o zi.
Nu pot să dau dreptate unor zurbagii care nu ştiu pe ce lume trăiesc, doar pentru asta ar însemna conştiinţă naţională.
Chiar nu cred că drepturile şi libertăţile nu sunt respectate în Moldova. Chiar nu pot să mă exprim despre corectitudinea unei politici despre care nu ştiu mare lucru. Despre care nici nu vreau să ştiu; stră-străbunicul meu matern a abandonat 400 de hectare şi a plecat cu hainele de pe el, cu întreaga familie. Niciodată nu am fost nici să văd locurile acelea, pentru că nu mai fac parte din istoria mea personală.
Dar nu asta e problema.
Pur şi simplu nu pot fi de acord cu această imensă prostie care va pune gaz pe foc suplimentar în relaţiile cu Rusia.
Dacă apucăm pensia, desigur.
Excelent documentarul despre apa. As dori sa-l downloadez si sa-l prezint copiilor la scoala.
Gigi,
te rog. Într-adevăr, te ”rotește un pic pe soclu”. L-am găsit și eu undeva. Când eram mică, n-aveam voie să ies iarna din casă pentru că mă îmbolnăveam aproape negreșit. Atunci, stăteam cu orele în geam și studiam florile de gheață. Mă tot întrebam cum reușeșete Crăiasa Zăpezii să deseneze atât de frumos și de perfect… Iată că răspunsul l-am aflat vizionând acest documentar. 🙂