În Bucovina literară, poetul şi – îndrăznesc să spun – prietenul Remus Valeriu Giorgioni (lugojean) publică o frumoasă şi – până acum – completă recenzie a „spiritului poetic gabriela savitsky”.
Vă invit s-o citiţi. Mie mi-a produs emoţie şi bucurie.
Bucovina literară, paginile 22-23.
Gabriela Savitsky 
Gabriela, am citit. Mă alătur bucuriei tale și ai grijă să nu te împotmolești în nimic!
M-am impotmolit in … nici eu nu stiu. In lipsa de orizont si de sens a culturii care a ajuns sa nu mai slujeasca Frumosului ci altcuiva.
Pingback: Ice « O lume in imagini
Pingback: Ziua porților deschise la Teatrul Național ”Lucian Blaga” « Clipe de Cluj
Pingback: Be a phoenix | Raza mea de soare
O dedicație pentru Gabriela.
Felicitari, Gabriela! 🙂
Merci, chiar m-am bucurat.
Pingback: Ilustratori care îmi plac: Beatrix Potter « Mirela Pete. Blog
Am citit Dragostea de sidef a Gabrielei…
Cronica mi-a aratat cat de departe sunt!
Ca sa-mi iau corigenta la aceasta materie va trebui sa caut prin cetate, sper sa gasesc Dragostea, Cartea de dragoste, Dragostea de sidef… Pofta vine citind!
Felicitari, Gabriela!
Nu trebuie sa cauti prin cetate, cartile nici nu cred ca exista pe undeva pentru ca editurile n-au obiceiul sa le promoveze. Trebuie sa te duci doar in Pagini, sa le citesti. Pe prima – Dragostea- editie princeps – n-am postat-o aici, mai am doar un exemplar. Era un soi de autodafeu al textualismului, dar cum nu s-a prins nimeni, am masat si eu lucrurile asa. Uite ca s-a prins Remus Valeriu Giorgioni. Exceptionala vedere are.
Pingback: Miercurea fara cuvinte « Motanul Incaltat
@Gabriela
Sa stii ca ai versuri foarte interesante!
Exista, daca pot sa ma exprim asa, o modernitate care se reliefeaza cu claritate in versurile tale. Pe langa aspectul suprarealist din unele versuri, remarc si unul cat se poate de realist – spre exemplu atunci cand arati (foarte bine, clar exprimat si intr-un mod caruia eu i-as spune ca e inedit in literatura noastra!) sentimentul de singuratate. M-a frapat treaba asta. „Porticul vibrant al tacerii” in „miez de septembrie” – foarte interesant! Insa se vede la tine (poate ma insel) refuzul realismului sec sau, poate mai bine spus, acceptarea acestuia pana la un anumit punct. Cred ca nu te satisface pe deplin sufleteste. Si atunci cauti alte „zone”, ca intr-un fel de evadare, dar si simtind nevoia sa dai frau liber imaginatiei. Poate ca nu ar strica sa scrii un roman stiintifico-fantastic, privind realitatea dintr-un alt unghi, cu instrumentele imaginatiei. Pentru ca in felul acesta si posibilitatile de exprimare sunt mult mai largi si se maresc necontenit.
Daca vorbesti de lipsa de orizont si de sens a culturii, de ce nu tratezi tema mai pe larg intr-o postare. Eu cred ca merita: tema e interesanta. Chiar, cum vezi cultura sec. XXI, in general vorbind? Care ar fi punctul central al acesteia? Si cum ar arata, dupa tine, tendintele literaturii in acest secol? Ar trebui sa scrii pe blog despre lucrurile astea. De ce nu?
🙂
Tentanta propunerea ta.
Ma gandesc si, probabil, alcatuiesc o postare.
E o sansa ca exist si ma infrupt din viata cand-cum. Nu realitatea nu ma satisface, eu nu sunt pe de-a-ntregul pregatita s-o inteleg.
Am cautat cel mai spinos destin din dorinta – ruseasca, cum altfel? – de a intelege pana unde poate cobori omul, si, dupa ce a coborat, ce face el?
Am intalnit, intrand din poarta de aur, Iubirea, Dublul, celalalt din oglinda. Am ars pana in temelii si m-am nascut din nou. Dumnezeu a fost bun si intelegator cu toata setea mea neostoita de viata si mi-a daruit tot ce i-am cerut. Si durere si inaltare.
Acum … Cred ca ma apropii de maturitate. Tot asa de bine ma pot apropia si de nebunie, si de moarte si de ratare. Mai stau in raspantie o vreme – e extraordinar sa ai mai multe optiuni.
Ce sa zic? Sunt o mare poeta, fara modestie si fara rotocoale. Sunt perfect constienta de asta. Ca am nimerit in epoca nepotrivita, ca acum nu traim prin poezie, ca am avut parte de tacerea criticii (daca aveam 25 de ani si nu 38, la momentul publicarii cartilor, alta ar fi fost „receptia”), ca nu fac parte din nicio grupare literara pentru ca funciar sunt un scriitor singuratic, ca nici nu ma intereseaza foarte tare recunoasterea ci ma intereseaza sa ajung la Adevar, sa scot din cuvantul „piatra” sensul „aur”. In rest, sa fim sanatosi. Cartile mele sunt in Pagini, pot fi citite. Din Cartea de sidef mai am vreo 50 de exemplare pe care le tin in biblioteca pentru ca nu stiu ce sa fac cu ele. Am avut o singura lansare de carte, la Oravita, intre prietenii mei minunati: Mihai Moldovan (fost director al Casei de Cultura Mihai Eminescu, un prozator de filigrane, poetul Lorin Cimponeriu – un vulcan de metafore si altii, cu totii straluciti). Resita nu m-a recunoscut niciodata ca fiind „resiteanca”, asa ca m-am impacat cu gandul ca nu apartin „literaturii banatene”, doar traiesc aici.
Cele bune.
@Gabriela
Tu spui ca acum nu traim prin poezie. Dar te rog sa-mi dai voie sa te contrazic spunandu-ti: poate ca acum e vorba de o altfel de poezie? 🙂 De ce poezia, fenomenul poetic si, in general vorbind, fenomenul literar trebuie sa incremeneasca in trecut?
Nu, poezia ta, dupa parerea mea, nu are legatura cu poezia rusa. Literatura rusa e o literatura uriasa. Insa poezia ta nu e in spiritul literaturii ruse sau, poate mai bine zis, nu are nimic din spiritul rus. Dar asta poate fi doar o impresie a mea. Insa ai idei realmente interesante:
Se poate scrie o povestire intreaga, pornind de la aceste cuvinte! Si ai putea scrie si pe blog mai mult, pornind, spre exemplu, de la o idee ca aceasta, filozofand pe tema aceasta.
🙂
Pingback: Ilustrații de Arhur Rackham « Mirela Pete. Blog
super interesant
Pingback: Magnolii roz în Grădina botanică. MFC « Clipe de Cluj
Pingback: If « schtiel
Pingback: Ilustratori care îmi plac: Errol Le Cain « Mirela Pete. Blog
Pingback: Fata de la Pescărie | Nicu Scutaru
Pingback: Un copil de 6 ani din Darmanesti, jud. Suceava, a murit sfasiat de caini vagabonzi « The truth is beyond us
Pingback: Ilustratori care îmi plac: Edmund Dulac « Mirela Pete. Blog
Pingback: Despre relaţii | Raza mea de soare
Pingback: Prima campanie electorala pe Facebook in Romania. Cum va fi? « Un blog cu atitudine
Pingback: Prima campanie electorala pe Facebook in Romania. Cum va fi? « iulianafuior