Etichete

Fericit cine a călătorit ca Odiseus.
Fericit, dacă,  în ceas de plecare, simţea puternica armătură a unei iubiri, în tot trupul, ca venele-n care vuieşte sângele.
Iubire cu nesfârşit ritm, invincibilă ca muzica şi eternă, fiindcă s-a născut când ne-am născut şi, de murim, nici noi nu mai ştim că ea moare şi nici lumea nu mai ştie.
Pe Domnul Îl rog, să pot spune, într-o clipă de rară fericire, care e-această dragoste.
Stau uneori împresurat de străinătate şi aud glasul ei îndepărtat ca un clocot al mării unit cu furtuna.
Şi mi se arată în faţă, iar şi iar, năluca lui Odiseus cu ochii înroşiţi de sarea talazurilor şi de vastul dor de-a vedea din nou fumul, ce iese din căldura casei lui şi câinele îmbătrânit de aşteptare în faţa porţii.
Măreţ e Odiseus, murmurând în barba-i albită, cuvinte ale limbii noastre, aşa cum se vorbeau acum trei mii de ani.
Întinde o palmă bătătorită de funii şi cârmă, cu pielea tăbăcită de vânturi uscate, de arşiţe şi zăpezi.

autor: Giorgos Seferis (1965)

Anunțuri