Eşti cea mai frumoasă parte din mine …
Nici n-am crezut.
Eşti partea care visează numai albastru
Şi mă desface floare cu floare din lut.
Pe pajişte, maci înfocaţi,
– ici-colo în iarba sfioasă -,
se închipuie, tremurători,
jumătăţi de sărut.
Eşti cea mai întreagă parte din mine:
Din tine mă cer.
El ne-a croit sufletele, egale,
dintr-o străveche petală de ger
şi-apoi, le-a cufundat, atent,
într-un vas cu vie văpaie.
Nu s-a gândit că nu vom putea
Respira, înţelege, răzbi.
Că, la urmă, din noi, vor rămâne
zdrenţe de cer.
Eşti cea mai smerită parte din mine.
N-ai cum să ştii…
Rugăciune de lacrimi arsă-n pustiul
fără sfârşit al lumii aceste…
Sfâşietoare de sine mărturisire:
doar iubind suntem vii.
Eşti trunchiul în care crucile noastre,
îmbrăţişate, învaţă să zboare
strunjite de floare, de ploaie,
de vântul subţire
silabisindu-ne numele secrete
de când am fost copii.