Etichete

Foto: Alex Mazilu

Ţi se poate părea o risipă sau o impietate să dormi. Înserarea e doldora de mireasma salcâmului înflorit. Aici se numeşte „băgrin”. Au înflorit şi trandafirii. Primii, Rosa Floribunda, iată, cu un nume predestinat impetuozităţii. Apoi, Rosa, cei roşu – sângeriu cu petale catifelate, parcă ştiind că tânjesc după învoaltele lor horbote. De-atâta frumuseţe, am uitat de toate ale mele. Nici nu cred că există şi nici nu cred că sunt importante. Suntem o istorie a florilor pe care le-am iubit, sau măcar le-am îndrăgit. Nu ştiu ce m-aş fi făcut, ce fel de fiinţă cu mult mai cinică şi mai necruţătoare aş fi fost dacă nu m-aş fi întâlnit cu rochiţa-rândunicii. Creştea în orz şi în grîu, în lanurile din spatele casei. Grâul nu mă interesa. Puţin îmi păsa că din el se face pâinea cea de toate zilele. Nu era grija mea să câştig pâinea – ea era un dat, o realitate continuă care-i preocupa pe alţii. Mă interesau florile albastre şi ciufulite ca nişte petece furate de pe cerul de septembrie, şi mă interesau macii sângerii cu petale atât de delicate încât se pleoşteau şi dacă le atingeai cu răsuflarea fierbinte. Ieşeam primăvara pe câmp şi umblam ore în şir căutând să văd o floare. Ştiam că doar atunci vine primăvara cu adevărat, când apar primele flori – ale unor buruieni cu inflorescenţe albăstrui.

Apoi înflorea liliacul – un gard întreg de liliac înflorit era o barieră parfumată între lumea mea şi altă lume. Între tulpinile liliacului, pe pământ, din limburile verzulii, se iveau lăcrămioarele. Când am aflat că se numesc lăcrămioare, am şi plâns de dragul lor să le-nţeleg mai bine. Cred că puteam să stau ore în şir privindu-le şi minunându-mă. Creşteau, pe marginea drumului de ţară, margarete mirate, imitând soarele. Cu inocenţa lor, sau ca să pună mai bine în valoare miezul auriu, razele lor erau albe. Le culegeam şi făceam coroniţe pe care ni le puneam pe creştete transformându-ne, pe dată, în prinţesele din basme. Prinţese fără de noroc care trebuiau să sufere din greu pentru a atinge fericirea mult visată. Atunci nu ştiam de suferinţă; eram în lumea fericirii continue pe care acum abia o ating în treacăt şi fără să ştiu unde începe şi unde se termină.

Ţin minte parcă a fost ieri. În faţa liceului meu creşteau doi arbori – or mai fi şi astăzi – care nu făceau altceva decât flori. Nu mi-a venit să cred, mi se părea cu totul ireal; am stat uitând de mine în faţa copacului cu flori languroase şi tandre, uşor ruşinate, de magnolia. L-am întâlnit – sau el mă aştepta acolo ştiind că am să vin pe drumul destinului – şi la universitate. Era potopit de floare şi de lumină ca o catedrală. Dacă ar fi să ne-nchinăm copacilor, cred că celor de magnolia ar trebui să ne-nchinăm, platanilor cu pielea cretoasă şi flori cum candelabrele, salcâmilor cu ciorchini albi, roz şi mov, cireşilor ca de zăpadă şi caişilor de bomboane fondante. Imaginaţi-vă lumea fără de floare. Închideţi ochii şi imaginaţi-vă că am trăi doar în dimensiunea utilului, a rodului celui bun de mâncare. Un univers corect şi bun de consumat. Care n-ar trezi în noi decât sentimetul lui „trebuie”, „avem”, „suntem îndestulaţi”. Dacă lângă acest „trebuie” n-ar exista niciun dram de frumuseţe, sufletul nostru s-ar usca. În timp, de la o generaţie la alta, am pierde sentimentele, am pierde visarea şi am deveni doar nişte maşinării eficiente. Feriţi-vă de tăvălugul utilului. Faceţi şi gesturi inutile. Uitaţi-vă la flori. Ele nu se hrănesc din frumuseţea lor de care, probabil, nu sunt conştiente. Încercaţi pentru o oră să fiţi margaretă, lăcrămioară, narcisă, tradafir, rochiţa-rândunicii, lalea, crin, liliac, sau scânteiuţă. Poate nu e util, poate nu veţi simţi că aţi făcut ceva corect, necesar, practic. Dar aceasta e portiţa dărăpănată şi anostă către fericire. Trebuie doar să o împingeţi puţin.

###

Îmi salut convivii virtuali:  Ioan Usca, Clipe de Cluj, Nea Costache,  Melami,  Lillee, Dumitru Agachi, Adrian Voicu, Club Impact, Gând licitat, Michaela, Alex Mazilu, Daurel, Bogdan Onin, Boghi,  Aurora Georgescu, Anna Karenina, Ana Veronica, Anavero, Grişka, Ana Pauper, Link-Ping, Onu, Zalmoxys, Sophie, George Valah, Ana Usca, Vania, Gabriela Elena, Ragnar, Gabi123, Supravieţuitor, Carmen, Mirela Pete, Theodora Marinescu, Rokssana, Caius, Ilarie, Clipe de Cluj, Răzvan Cătălin Rinder, Shayna, Se-cret, Schtiel, Gabitzu, Simion Cristian, Amalgammax, Vio, Verovers, Transildania, Teo Negură, Simona Ionescu, Simon, Cati Lupaşcu, Cella, Ivona Boitan, Lilick, Mihaela di Toscana, Mircea Suman, Nicu, Adele Onete, Oana Clara, Octavia Sandu, Răzvan Şerbu, Gia, Gabriela Ilieş, Elena Agachi, Dragoş Sorin Nicula, Deya.