October. Domotkanovo
În primul rând că sunt, oarecum, în stare de funcţionare. Cum îi spuneam Lianei Toma (pe care eu o am în memorie drept „poeta Liana Sabău” şi se aniversează astăzi), de la Proust încoace, medicina a evoluat. Am mai auzit încă o dată ce ştiam: nu există o cauză identificată pentru astmul bronşic. Asta este, îi dăm cu spray şi mergem înainte. Cu o anumită inconştienţă şi cu încredinţarea că mai avem una-alta de făcut pe-aici.
Am găsit o altă temă pentru blog, îmi pare mai aproape de felul în care văd acum acest jurnal online. E drept, nu mă aflu în Galeriile Tretiakov, dar e un plus de eleganţă şi rafinament.
România se înglodează în datorii, de guvernat ne guvernează, prin Jeffrey, naiba ştie ce ocultă, Băsescu a dat cu mucii-n paraclis la canonizarea lui Andrei Şaguna – nu ştiu de ce nu îmbracă rasa călugărească, dacă tot îndrăgeşte să cuvânteze de la amvon. Lăsând la o parte grosolănia şi încălcarea canoanelor bisericeşti, cred că a mizat pe faptul că, totuşi, dreptcredincioşii nu-l vor huli şi înjura în sfânta Biserică.
Ce să vă mai zic? E un sfârşit de octombrie nespus de frumos, asta ştiţi şi simţiţi şi voi.
-X- a spus:
Pacat sa-ti strici saptamana pomenind numele lui Basesecu 😦
Pentru multi Romania lasa senzatia unei scene imense pe care se desfasoara o piesa de teatru absurd.
CELLA a spus:
e minunată noua temă, ai dreptate, e parcă mai ‘luminoasă’ iar fotografia cu ştergarul şi mănunchiul de… ciulini?… îmi place mult
e reproducerea unui tablou bănuiesc
Gabriela Savitsky a spus:
Da, e un colţ dintr-un tablou: http://www.tretyakovgallery.ru/en/collection/_show/image/_id/2262
Pingback: Pinguri pentru prieteniElisa – gradina mea de vis
Peter a spus:
Arată bine noua temă. Dar în primul rând ţie trebuie să-ţi placă.
Gabriela Savitsky a spus:
Îmi place. Mulţumesc.
Pingback: Footprint « O lume in imagini
Radu Humor a spus:
Da ! Esti mai vesela ! si tu si blogul !
Nici macar eu, ca sa nu mai vorbesc de basescu, n-am reusit sa-ti alung
lumina din cuget si pofta de viata !
Mergi inainte !
Esti pe drumul cel bun !
La capatul lui chiar de nu vei intalni fericirea, cu siguranta nici tristetea nu va mai avea rabdare sa te astepte !
Doamne Ajuta !
Pingback: Moştenitorul « Ioan Usca
Gabriela Savitsky a spus:
Mulţumesc.
M-am întâlnit cu fericirea. E aici, cu mine. Uneori poate fi o modulaţie a vocii cuiva drag, alteori e o privire. Câteodată e un petic de cer, alteori e o frunză. Adesea e o visare. Arareori e un plâns înnăbuşit. Fericirea nu e o ţintă exterioară. E în noi, trebuie doar să-i dăm cale spre ochii şi inima noastră.
Chiar nu vreau să urăsc pe nimeni şi să ştii că nici nu mai pot să urăsc. Nu mai am timp şi energie pentru o asemenea inutilitate otrăvitoare.
Radu Humor a spus:
Daca tot te-ai apucat de dat exemple ma gandeam sa ajungi si la …ceva ganduri intalnite/asternute pe blog.
Nu neaparat ale mele !
Zina a spus:
Cred ca noua tema exprima o schimbare in starea ta de spirit si asta e bine, e mai vivace decat cealalta !
Nu esti singurul bloger cu astm bronsic si asta ma face sa ma intreb daca blogul nu e un refugiu-sanatoriu in aceste cazuri…
Gabriela Savitsky a spus:
Sanatoriul e la Vâlcele. Sau la Slănic-Moldova. Dar nu le-am mai vizitat de foarte multă vreme.
E o fereastră către lume, blogul. Eu nu-l văd ca pe-un refugiu, mi-e greu să mi-l imaginez astfel. Mai mult ca pe o tribună. Numai să-mi adun un pic energiile. 🙂
Pingback: Luminaţia « Rokssana's Blog