Etichete

, ,

Îţi sunt şi nu-ţi sunt
Ca o culoare a apei din iaz
pe care-o ştiu şi o cară pe aripi doar libelulele;
lemnul icoanei
sfinţit până-n măduva lui de vibraţia aurei.

Palmele noastre lipite de-o parte şi de alta de zidul
schimbând sentimente;
Liniile vieţii se desprind cum firele de paing
în amiaza de vară, din crengi,

şi zboară hai-hui
se găsesc, se-mpletesc una în jurul celeilalte
într-un fir
cosând cerul de noapte, cu stele,
de presimţirea secerişului
furişat în lanul de grâu.

Am devenit, de dragoste,
două alcătuiri zefirii;
doar braţele lungi din mireasmă de crin
în prelungirea trupului luminiscent
de flacără albă
răsfiraţi în cântecul stelelor trecute prin crug
pulbere răvăşită de hergheliile ploii.

Zburăm unul prin celălalt
Cum îngerul prin duminicile dintâi.
Suntem, pe rând, acasa,
straiele neîmbrăcate,
lemnul crucii ce ne aşteaptă într-o pădure vrăjită;
Nici nu mai ştim cine-a iubit mai întâi.

mesteceniPictura: Irina Mironets

Anunțuri