Viaţa, cum cariul cel harnic,
Lucrează în om.
Ca o vibrare de aur, mâna bunicii
Aşează mărarul pe prispă, să se usuce.
Casa întreagă miroase-a mărar, a lumânare de ceară
Şi-a Biblie veche.
În colţ, pe o grindă, se-aburcă să urce
Un păianjen ochios.
Merge, tace şi toarce.
N-are pereche şi are, poate, o sută de ani.
Beau lapte din cana smălţuită,
Pictată cu maci.
Niciun vraci n-ar şti să-mi prepare
Un leac pentru jale, cum ştie bunica.
Îmi arată, prin geam, cu bărbia, ceva.
În faţa portiţei, cu pielea de lapte, un cal.
Nu e un cal propriu-zis,
Nu e de povară.
Se uită la mine precis.
Ies repede-afară, încalec, strâng zăbala şi fug.
Am galopat ani nesfârşiţi cât un veac
Prin ţări şi regate.
Am strâns poveşti, lângă foc, în tovărăşii neînfricate,
Pe unde am mas.
Azi, la un ultim popas,
L-am privit cu luare-aminte,
Ca niciodată.
Calul meu are stele în coamă şi corn.
Nici nu ştiu ce să fac:
Să mă bucur? Să strig?
Mai bine să m-azvârlu în somn, cu pleoapele strânse?
– Hai să mergem acasă – îi zic.
– Stăpână, au trecut mii de ani.
Pe cine mai vrei să găseşti?
Toate luminile-s stinse.
Miliarde de facle se uită la mine de sus.
Câteva, adunate, cântă la liră.
Altele, luminează de far.
O cloşcă urmată de pui culege lumina
De pe lângă un car.
Pe masă, lângă amnar,
E o cană smălţuită pictată cu maci.
Doamne! E atât de frumoasă!
Universul miroase-a mărar
Ca pe prispa bunicii.
Sunt către casă.
###
Salutăm oaspeţii de onoare ai casei şi-i invităm să privească la stele: Hai că se poate, G1b2i3, Supravieţuitor, Rokssana, Neliniştitu, Schtiel, Mirela Pete, Clipe de Cluj, Mădălina, Amalgammax, Theodora Marinescu, Shayna.
Pingback: Ioan Usca – Comentarii la Facerea – 37
Pingback: sugestii « Rokssana's Blog
schtiel a spus:
Privesc si-mi place
Enorm
Gabriela Savitsky a spus:
E şi constelaţia ta acolo.
Pingback: Steps « schtiel
Pingback: Secolul minciunilor « Veritas liberabit vos
Pingback: Ministrul rus de Externe a declarat ca asteapta la un proces corect si impartial in cazul lui Ratko Mladici. KOSOVO JE SRBIJA!
Pingback: Cine moare… « lunapatrata
Felix-Gabriel Lefter a spus:
Eşti fatală…
Gabriela Savitsky a spus:
Sau fatalistă? 😀
Pingback: pe tabla de sah a iubirii « Rokssana's Blog
-X- a spus:
… universul bunicii mele mirosea a tarhon.
Ce bine ca ne aduci aminte de copilarie!
Gabriela Savitsky a spus:
Ca-n una dintre cărţile lui Coelho, primim cu toţii, în copilărie, pe Tumim şi Urim. Fără pietrele magice care ne luminează încă de-atunci drumul, n-am şti nici să visăm şi n-am şti care-i drumul către vis.
Nea Costache a spus:
Calutul tau minunat m-a purtat si pe mine macar pentru o clipita prin universul copilariei! Felicitari pentru aceste minunate versuri!
Gabriela Savitsky a spus:
Mă bucur c-am fost de folos.
Pingback: Poveste de vis (36) « Teo Negură
Pingback: La dude (reluare) | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Destin… « lunapatrata
Pingback: Soul mirror « schtiel
Pingback: Neliniştitu' » Post Topic » O groază de prieteni, distracţie şi voie bună la lansarea “Templierilor” de la Bookfest 2011
Pingback: Ioan Usca – Comentarii la Facerea – 38
Pingback: A verde crud « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: Pieter Huys (1519 – 1584), pictor flamand renascentist « my heart to your heart
Pingback: despre virtutile tacerii « Rokssana's Blog
Pingback: Azilul de noapte « Ilarie
Pingback: Loeb « schtiel
g1b2i3 a spus:
Cu sfiala si emotie am intrat in casa copilariei cu bunica si povesti.
Nu am avut o astfel de casa, doar un apartament in care eram trei generatii.
Insa a fost demult de tot.
Din fericire, copiii mei au doua bunici.Inca.
Gabriela Savitsky a spus:
Mă tot întreb cum încăpeam, când eram mici, cinci într-o căsuţă. Acum, unul singur nu încape într-o căsoaie. …
Copiii tăi sunt fericiţi. Nu există trambulină mai bună pentru viaţă (şi bornă mai luminoasă, când devii adult) decât o bunică înţeleaptă şi răbdătoare.
Pingback: …si ei? « lunapatrata
Pingback: Cum poţi fi spionat în mediul virtual « Supravietuitor's Blog
Pingback: O pată de culoare pe pânza vieţii « Gabriela Elena
Pingback: Bolile elitelor: indolenţa & jigodismul « Un blog cu atitudine
Shayna a spus:
Superb! 🙂
Gabriela Savitsky a spus:
Eşti o lună pătrată. Şi tare sensibilă.
Pingback: Liber schimbism « Teo Negură
Pingback: o scurta-ngaduinta « Rokssana's Blog
-X- a spus:
… nu stiu daca si tu ai ajuns la concluzia ca in copilarie timpul curgea altfel.
O ora insemna ceva, caci intr-o ora faceam multe (pozne). Acum, o zi, nu inseamna mare lucru.
Eu cel putin trec deseori prin crize de timp cu toate ca imi pogramez activitatile importante .
Gabriela Savitsky a spus:
Timpul s-a şi accelerat, nu e doar percepţia noastră subiectivă.
O zi de astăzi are 16 ore reale, nu 24.
Da, în copilărie toate erau minunate, deşi atunci nu ne dădeam seama. Mult timp am crezut că am o copilărie nefericită; abia acum îmi dau seama că n-a fost deloc aşa, chiar dacă am muncit – după puterile mele -, chiar dacă am mai luat şi bătaie – pe bună dreptate – eram un copil complet. Copiii din ziua de astăzi n-au cu ce să-şi ocupe timpul (chiar aşa scurt). Vorbesc de cei de la oraş.
Pingback: Silence « schtiel
Pingback: La mulţi ani, Serafina! Miau! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Balada « lunapatrata
Pingback: Miercuri fugim! « Un blog cu atitudine
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 70) « Teo Negură
Pingback: a darui fara resentimente « Rokssana's Blog
Pingback: Tristeţe (vacanţă-n amintiri şi-n vise…) « VeroVers
Pingback: Jocul de-a v-ati cuvintelea
Pingback: Zilele Clujului, la jumătatea drumului! Ce-am văzut, ce vom mai vedea « Mirela Pete. Blog
Dumitru Agachi a spus:
superba reverie! Calatoria prin tineretea fara batrinete e data fiecaruia, insa celor mai multi fara sa o stie; tragicul reintoarcerii e (pre)destinat doar unora!
Gabriela Savitsky a spus:
Mă bucur că ai găsit cheia. 🙂
Pingback: Miercurea fără cuvinte 7 – la zidirea Lumii « Teo Negură
Pingback: Miercurea fără cuvinte « Mirela Pete. Blog
Pingback: miercurea fara cuvinte-5 (Wordless Wednesday) « Rokssana's Blog
Pingback: DEXIGN. Kyte: logo şi ambalaj « Mirela Pete. Blog
CELLA a spus:
„Niciun vraci n-ar şti să-mi prepare/ Un leac pentru jale, cum ştie bunica. ”
pe prispa unde-am ajuns e un nesfîrşit şi halucinant de frumos
apus
Pingback: Zilele Clujului, la jumătatea drumului! Ce-am văzut, ce vom mai vedea « Clipe de Cluj