Pe vremea pionieratului într-ale bloggingului, nu era lună să nu achiesăm 😀 , grupuri-grupuri, la câte o leapşă. Între timp, am devenit ceva mai însinguraţi şi poate mai elitişti, nu mai răspundem oricărei chemări la joacă.
(b)Arca lui Goe şi respectiv proprietarul blogului – recte Goe – m-a cadorisit/ m-a invitat cu/ la o leapşă. Interesantă. Drept să spun, mă simt un pic culpabilă faţă de proprietarul (b)Arcei, pentru că i-am şters multe comentarii, (toate) inteligente şi bine ţintite. Printre (puţinii) comentatori(i) care mă enervează, dacă ar fi să fac un clasament, Goe ocupă de departe podiumul şi nu poate fi surclasat. Nu ştiu de ce am fost tentată să şterg orice ar fi scris. Şi dacă mi-ar fi scris „bună ziua”, tot aş fi şters comentariul. Deşi, trebuie să recunosc, e un versat şi versatil al limbii române. Şi al psihologiei. Îl bănuiesc că e unul dintre scriitorii celebri care se ascunde sub acest (comod) şi amuzant pentru el, anonimat.
Leapşa:
1. Ce vârstă are cel mai vechi blog activ de care aveţi cunoştiinţă?
R. Blogul lui Adrian Năstase.
2. Care este primul blog pe care aţi comentat? Cam când?
R. Blogul lui Adrian Nastase. Acum vreo 5 ani, cred.
3. Regretaţi închiderea vreunui blog? Dacă da, care anume?
R. Regret închiderea celuilalt blog al meu (anteriorul), gavrosh. Chiar dacă wordpressul nu l-a păstrat, l-a păstrat – nu ştiu prin ce minune – Google Reader. Eu pot să recitesc postările, comentariile au dispărut. Aveam, acolo, un soi de entuziasm naiv care îmi lipseşte. Apoi, regret că unii dintre bloggerii cu care aveam oarecare conversaţie fie au devenit mult prea „mari” ca să se obosească se se coboare printre muritori – au descoperit fascinaţia traficului şi a publicităţii şi nu mai acordă atâta importanţă schimbului de opinii -, fie, alţii, au abandonat scrisul pe blog. Dar nu e capital. Ca-n orice întreprindere, şi pentru întreţinerea blogului îţi trebuie răbdare, consecvenţă, încăpăţânare, motivaţie sau inventarea motivaţiei.
4. V-ar bucura închiderea vreunui blog. Dacă da, care anume.
R. Nu. Nu m-am gândit la asta.
5. Care este blogul pe care-l vizitaţi cel mai des (în afara celui personal)?
R. Gheorghe Constantin, Moshe&Mordechai. Ordinea e aleatorie.
6. Cam cât timp credeţi că poate un blog să-şi justifice existenţa.
R. Ce înseamnă să-şi justifice existenţa? Bloggerii au raţiuni diverse pentru a scrie. Unii câştigă bani, alţii notorietate, alţii au nevoie de un spaţiu în care să se exprime, alţii desfăşoară proiecte, fiecare blog are o justificare în sine, a proprietarului şi are o justificare externă, dacă reuşeşte să fie suficient de seducător (mă refer la subiecte, stil, inteligenţă).
7. În ce condiţii v-aţi închide blogul.
R. Dacă aş avea o ocupaţie care să necesite timp, energie şi pasiune şi nu mi-ar mai lăsa deloc timp pentru reflexivitate.
8. Ce vârstă are blogul pe care-l între/ţineti?
R. Are 3 ani şi câteva zile.
9. Cum aţi decis să deschideţi un blog?
R. Primul blog, http://gavrosh.wordpress.com, l-am deschis la sugestia unui blogger necunoscut, Diogene Kynikos. De fapt, mi-am făcut cont wordpress pentru că voiam să comentez pe blogul lui Ion Iliescu şi era singura posibilitate de a comenta, să ai cont. Apoi, dacă tot mi-am făcut cont, la început cu timiditate şi emoţie, am început să scriu. Prostii, evident. Şi-am ţinut-o aşa, până l-am şters.
10. Este bloggingul un viciu care dă dependenţă?
R. Cred că da. Nu ştiu. Pot trăi şi fără blog, am şi experimentat. Dar, la un moment dat, simţi imboldul să vezi ce mai scrie X, ce mai scrie Z…
Să dăm leapşa mai departe: Ioan Usca, Supravieţuitor, G1b2i3, Grădina Elisei, Luna pătrată, Teo Negură, Rokssana, Theodora Marinescu, Max Peter, Nicu Scutaru, Zinnaida.
Augustin a spus:
Draga Gabi, de invidie ca nu mi-ai dat si mie leapsa (nu ca m-ar fi pasionat chestionarul!), o sa fac citeva observatii la cele spuse de tine:
– „Goe ocupă de departe podiumul şi nu poate fi surclasat”. Un podium are (cel putin) 3 trepte, si, neputind fi surclasat, e limpede ca Goe e pe locul intii. Asadar, nu ocupa „podiumul”, ci doar una dintre trepte (si anume cea mai inalta)
– Atentie: la prima intrebare ai raspuns gresit!
– „versatil al limbii române”??
– cred ca e cazul sa reflectezi la exprimarea „e unul dintre scriitorii celebri care se ascunde”
Observatiile mele ma vor face oare suficient de antipatic incit sa-l „surclasez” pe d-l Goe?
Gabriela Savitsky a spus:
Există concursuri ale căror podiumuri au un singur loc. La acest gen de podium m-am gândit.
Mai sunt şi alţii care încearcă să mă enerveze, dar nu se califică nici măcar în finală; la înjurat se pot pricepe mulţi, îmi stârnesc cel mult un zâmbet.
De ce te interesează să mă enervezi?
Augustin a spus:
Jur ca n-am vrut sa te enervez sau sa te supar. Pur si simplu, ceea ce am spus mi se pare intemeiat. Daca nu e, OK. Si ce legatura are cu injuratul? Am spus ceva urit? Atunci sterge-ma, si gata!
Gabriela Savitsky a spus:
Nu mă refeream la tine când am menţionat „înjuratul”. Ce-ţi veni?
Cum să mă enervezi şi să mă superi prin ce ai scris? Doar ne citim de-atâta vreme.
E destul să scriu vreo virgulă despre Ion Iliescu – şi despre domnia-sa eu nu pot vorbi decât la modul pozitiv – şi sunt nevoită să umflu spamul. Chiar mă întrebam, când treci de 1 000 000 de spam-uri, ce se-ntâmplă? O ia contorul din nou de la zero?
Radu Humor a spus:
Departe de a fi un scriitor celebru, Goe este un pamfletar innascut, cu o inteligenta sclipitoare si un grad de pupuincurism relativ mic, fata de cei care vor sa parvina cu orice pret !
Afirm asta bazandu-ma pe cresterea lui valorica, usor vizibila in timp, care demonstreaza ca a gasit modul si mijlocul de exprimare cel mai potrivit, sarind cu usurinta din tema in tema si din subiect in subiect, fapt ce-i permite o etalare benefica a mai multor cunostinte din vaste domenii.
Faptul ca este un excelent cunoscator al lumii fotbalului, il face si mai greu de prins in insectar ( daca n-as stii ca-i doar fan al lui Radu Cosasu, l-as banui usor) si uneori ai impresia casunt cel putin doi sau mai multi care contribuie la blogurile pe care revendica a le intretine, mai mult asa cum il duce capul pe el !,
P.S. Desi as avea suficiente motive sa-l injur, marturisesc ca o fac destul de rar, si asta si datorita lui, care a gasit o metoda ingenioasa de a se feri de vorbele mele, care-i cad destul de greu, mai ales atunci cand vine vorba despre corectitudinea politica sau alte probleme legate mai ales de putere.
Intelegator cum sunt („nu poti spune totdeauna pe blog ceea ce gandesti”), ma incapatanez a crede ca-i vorba de un tanar critic (George Neagoe, de ex.)
Gabriela Savitsky a spus:
Nu ţin neapărat să aflu cine e, cum nu ţin neapărat să aflu cine e Radu Humor. Nu am asemenea curiozităţi. E de-ajuns spiritul, sclipirea lui, de care să mă pot bucura. Poate că e pamfletar. Faptul că nu are orgoliul umflat (ca mine, de exemplu) şi scrie ca un anonim aruncând margaritas ad porcas de destule ori, mă determină să am o undă de admiraţie. Asta nu înseamnă că i-am şters urmele tuturor afronturilor. Are mai mumte bloguri, n-am ştiut.
razvanrinder a spus:
Blogging-ul da dependenta iar un blog isi justifica existenta atat timp cat posesorul lui vrea sa scrie.
Pingback: Se reiau adoptiile internationale dupa o lunga pauza. Homosexualii pot adopta copii, dar nu in cuplu « Rinder Razvan Catalin
Pingback: AmintiriElisa – gradina mea de vis
Radu Humor a spus:
Fiindca am pierdut postarea precedenta, m-am gandit sa-ti propun acum sa asculti si sa vezi asta :
Radu Humor a spus:
Mi s-a parut ca l-am pus, dar a disparut ?!
Gabriela Savitsky a spus:
Din păcate, noi nu suntem greci.
Radu Humor a spus:
Frumusetea si farmecul unei natii nu le gasesti intotdeauna la suprafata.
Dar unora le e lene sa caute, iar altora greu sa explice…..
Peter a spus:
Gata, m-apuc să scriu!… 🙂
Pingback: Fantezie la un ceai… « lunapatrata
Pingback: La Berlin, cu mana intinsa « Hai ca se poate!
Pingback: Poveste de vis (57) « Teo Negură
Napocel a spus:
Interesante-ntrebari
Gabriela Savitsky a spus:
Depinde. 🙂
Elisa a spus:
Multumesc, Gabriela. Mie mi-a placut ca s-a intrerupt sirul postarile in care vizitatorii ma huiduie 😛
Gabriela Savitsky a spus:
Pentru grădinile tale? Mă mir.
Deşi… De-aia există moderare.
Pingback: In imensa mea bunatate « Hai ca se poate!
Pingback: Nadia Comăneci implineste azi 50 de ani.La multi ani, Nadia! « my heart to your heart
Pingback: La multi ani, Nadia! « Supravietuitor's Blog
g1b2i3 a spus:
Iti multumesc ca te-ai gandit si la mine, Gbriela.
Leapsa n-o pot prelua acum, imi trebuie timp si o stare potrivita.
Nu mai sunt cum eram cand bloggingul imi ocupa cea mai mare parte a timpului.
E interesanta leapsa asta, chiar daca anu m-au atras niciodata lepsele.
Gabriela Savitsky a spus:
Da, a fost o epocă romantică a blogurilor. Chiar trăiam un sentiment de apartenenţă la un grup. Acum, ne-am atomizat şi noi cum societatea. Bolile modernităţii. 🙂
Pingback: Noiembrie « Ioan Usca
Nicu a spus:
Îţi mulţumesc pentru (in)citaţie… Voi răspunde, fărăr doar şi poate…
Pingback: S-a deschis căsuţa poveştilor! | Noaptebunacopii's Blog
Pingback: Viata este ca o cească de ceai (Poveste parfumata) « Gabriela Elena
Rudolph Aspirant a spus:
Eu inca nu m-am lamurit cum se joaca leapsa on-line sau in ce scop, plus ca vad ca e un obicei de joc romanesc…nu l-am prea intalnit in alte limbi…desi e posibil sa ma insel, deoarece eu personal nu prea urmaresc blogurile la nivel mondial, (deoarece este ceva ineficient re. utilitate de facut individual personal, si te poti baza doar pe cuvinte cheie corelate cu limba de expresie si regiunea de unde provine daca e vorba sa faci surveillance global pt. diverse scopuri de cunoastere/invatare).
Insa mie imi place sa ma joc, plus ca imi place si in real life sa raspund la diverse chestionare si surveys de marketing, daca nu am alte preocupari de moment ! Asa ca raspund aici !
1. 7 ani (Little Green Footballs- e posibil sa fie mai „batran” cu vreun an sau doi, dar eu cam de atunci il stiu).
2. Efectiv habar nu am, de comentat pe bloguri eu am inceput numai in 2011 sa comentez, o fac in scop de autoterapie de release de stress, si sper sa nu am nevoie sa continui asta prea mult.
3. Nu.
4. Nu, mie nu-mi pasa in mod deosebit de soarta nici unui blog, plus ca e o deciziei administrativa a ownerului sa si-l inchida, deci ce imi pasa mie nu e pertinent/relevant pt. ownerii de blog, deci, dupa parerea mea aceasta intrebare este inutila ca survey de marketing, desi e poate utila pt. survey de preferinte politice.
5. Habar nu am, nici n-am stat sa ma gandesc.
6. Cat timp este util ownerului.
7. Pot sa incetez sa scriu pe el la un moment dat, cand nu o sa-mi mai fie util, dar de „inchis”, adica sters/desfiintat complet nu am s-o fac niciodata.
8. cam 9 luni
9. m-au gonit/indemnat unii de pe un forum de discutii unde incepusem sa scriu comentarii lungi off-topic sa-mi fac mai bine blog.
10. este o activitate compulsiva, deci poate avea legatura cu fiziologia risk-reward implicata in addictii.
Gabriela Savitsky a spus:
Un set de răspunsuri elaborate.
Leapşa, ca şi ping-urile, e un joc de societate virtuală. Aşa cred acum, că-i încă de dimineaţă. 🙂
Pingback: Finantarea proiectelor din domeniul energiilor regenerabile « Un blog cu atitudine
Pingback: Aroma ceaiului tău, parfumul ceaiului meu. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog
Pingback: Budapesta, oraş frumos
BOTOSANEANUL ORTODOX a spus:
Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa sustineti proiectul pe care l-am inceput „Sa fim oameni…”.Doresc sa puneti un banner pe blogul d-voastra.ca sa putem ajuta oameni care are nevoie de noi.http://safimoameni.blogspot.com/
Va multumesc pentru intelegere!
Impreuna putem schimba vieti
Atept raspunsul d-voastra la pagina de e-mail placintavlad@yahoo.com
Pingback: Ţi-am dat un… (Life in picture 3) « Gabriela Elena
Pingback: Tjalf « schtiel
Dl.Goe a spus:
@Gabriela – Am avut in vedere o multime de unghiuri de atac pentru intrarea in atmosfera acestui topic, surprinzator din perspectiva un singur vizitator abonat la blogul tau: dl.Goe. Anticipand insa ca atacurile (nu) vor fi respinse (prin scufundare) am preferat sa ma menajez, (sic) ramanand pe o orbita exterioara si sa nu comentez nimic. Nimic. Acum cand subiectul pare epuizat, iar blogul cere topic nou, fara a intentiona sa abandonez strategia initiala, (despre care presupun ca va fi reusit sa te enerveze, nitzel) as dori sa fac o singura precizare clarificatoare vizavi de intrebarea no.7. Desi in mod aparent si eu am raspuns in aceeasi cheie ca si tine (cel putin in prima jumatate a raspunsului), as vrea sa mentionez ca intrebarea ar trebui inteleasa altfel. Nu despre posibile motive exterioare care te-ar putea determina sa inchizi blogul era vorba (acestea pot fi mii si mii, desigur) ci despre cauze interioare, fapte sau evenimente consumate pe blog in lumea virtuala care sa strice in asa hal echilibrul intre da si nu incat sa te faca sa pui lacat pe odaia virtuala fortzandu-te sa evadezi in… realitate, asa cum s-a intamplat (de ex) cu Dorin Tudoran (de trei ori) ori cu Cititoarea Terorista…
Gabriela Savitsky a spus:
Da, am răspuns în aceiaşi cheie, e adevărat. Nu ştiu în ce condiţii mi-aş abandona blogul. Nu cred că blogul meu e esenţial pentru vreun cititor, nu scriu adevăruri imuabile, nu am descoperit – şi nici nu voi descoperi – secretul tinereţii fără bătrâneţe, nici reţeta societăţii perfecte şi nici antidotul nefericirii. A ţine un jurnal online are şi o componentă exhibiţionistă. De oricât exhibiţionism aş pătimi, destănuirea nu merge -aici- până la capătul capătului. Există o mare frână. Dar, în altă ordine, nu cred despre mine că sunt un mare scriitor. Cred că aveţi dreptate deşi … mi-e anevoie să vă dau dreptate. Aşa că … scriem dulci nimicuri în continuare. Pe de altă parte, nu pot să nu-i recunosc „antrenamentului” bloggingului un mare avantaj. Fiind obligată (moral) să scriu pe blog, am descoperit că exerciţiul scrisului este şi o dexteritate. Cu cât îl foloseşti mai mult, cu atât te exprimi (scris) cu mai multă uşurinţă.
Ne-aţi reproşat că nu ne-am amintit de dispariţia fizică a lui Adrian Păunescu. Că anul trecut ne-am întrecut în a-l lustrui:
(„Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
Iar de-asupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te asteaptă.
Ba să vezi… posteritatea este încă si mai dreaptă.”)
Pentru cei care au auzit măcar de el, Păunescu a devenit un bun personal. Ne amintim când ne gândim la părinţi, sau când ni se opresc ochii pe o gutuie, sau când îl auzim pe Hruşcă. Păunescu a făcut posibile multe conexiuni cu inima noastră uitată. Nu ştiu dacă o comemorare ne-ar ajuta mai mult.
Pingback: Matricea vie – stiinta vindecarii. Recomandare | Raza mea de soare
BOTOSANEANUL ORTODOX a spus:
Buna seara ,
Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa sustineti proiectul pe care l-am inceput „Sa fim oameni…”.Doresc sa puneti un banner pe blogul d-voastra.ca sa putem ajuta oameni care are nevoie de noi.http://safimoameni.blogspot.com/
Va multumesc pentru intelegere!
Impreuna putem schimba vieti
Atept raspunsul d-voastra la pagina de e-mail placintavlad@yahoo.com
Pingback: Blogging - pasiune sau viciu?!
Pingback: ARHITECTURA ORGANICA , Casa Nautilus
Pingback: ARHITECTURA ORGANICA , Casa Nautilus | Zinnaida