Foto: Inobras
Sunt trist precum un faun
Închis în Capernaum
Şi nu-i nicio putere
Să poată dezlega
Pecetea vineţie
Ce-mbracă preajma rece
Şi stafideşte crinii
Crescuţi în urma mea.
Am vrut s-adun azurul
Şi să-l ascund în inimi,
Am alergat pe creste
În palme să-l cuprind.
Nu s-a-nvoit norodul
Din locurile-aceste
Mult mai de preţ îi pare
Năvodul cu guvid.
Ce-aş face fără tine,
Alungă suferinţă?…
Cum să înveţe omul,
De-ar fi desăvârşit?
Cum foloseşte sieşi
Fărâma de căinţă?
Şi cum s-a-aleagă drumul,
Dacă n-a rătăcit?
Să n-ascuţiţi cuţitul
Pe ale voastre inimi.
Nu credeţi că din piatră
Veţi auzi răspuns.
Din împietrirea rece
Nu auziţi nimică,
De-ar fi să vă vorbească
Cu lacrimi, chiar Iisus.
###
Pentru cine are urechi de auzit: Simion Cristian, Shayna, Hai că se poate, Gabriela Elena, Theodora Marinescu, Rokssana, George Valah, Ioan Usca, Supravieţuitor, Teo Negură, G1b2i3, Ilarie, Caius, Ioan Sorin Usca, Exergy.
Pingback: Noaptea de mai « lunapatrata
Shayna a spus:
Hmmmm! Citesc printre randuri ceva..tristete?
Gabriela Savitsky a spus:
Oare tristeţe o fi?
Pingback: Miercurea fără cuvinte 5 – drumul spre crezanie « Teo Negură
Pingback: Va anunt o importanta victorie a SCMD-ului « Hai ca se poate!
Pingback: LECŢIA IUBIRII « Rokssana's Blog
Pingback: "Liniste ba, ce dracu!" - "Corifeii presei au descurajat poporul" - Inca o data presa este o vulnerabilitate si un risc pentru siguranta nationala
Pingback: Comentarii la Apocalipsa – 8 | Ioan Sorin Usca
Pingback: Claude Vignon (19 mai 1593 – 10 mai 1670), pictor si gravor francez « my heart to your heart
g1b2i3 a spus:
Dezamagire, chiar disperare in fata indiferentei, insensibilitatii, nepasarii, nesimtirii, rautatii…
P.S.Chiar acum aud la Antena 3 ca au interzis o piesa de teatru la sala Dalles.
Gabriela Savitsky a spus:
Suntem pe teritoriul lui Orwell. Porcii jurizeaza cultura.
Papillon a spus:
E multa durere aici… ( Si eu azi, la Tulcea, am surprins, in privirile, simtirile si mintea oamenilor, lipsa seninului…)
Gabriela Savitsky a spus:
O, da!
Iertată-mi fie lipsa de modestie a autocitării: „Năvodul cu guvid”…
Pingback: De necrezut in Bucuresti, Romania, anul 2011 – Comedia “Blonda, chiorul şi piticul” interzisa la Sala Dalles « Hai ca se poate!
Dl.Goe a spus:
a) Este asta o oferta de poezie? Mai „reprezentativa” decat cele propuse la intamplare pe Arca? Hm. Nu e rea…
b) Imi ingadui sa-ti recomand ceva (tocmai pentru ca stiu ca n-o sa-mi urmezi sfatul): Fii si tu mai selectiva cu pozele pe care le postezi pe blog. Multe dintre ele (precum cea de azi) sunt kitsch-uri amarâte care in loc sa denote profunzimi sentimentale denota superficialitate si provincialism. Zic si eu. Ca tot nu ne aude nima in aceasta suburbie neluminata de lampe gazoase.
Gabriela Savitsky a spus:
Ai dreptate; iniţial am postat fără ilustraţie. Prima inspiraţie e cea mai bună.
Dl.Goe a spus:
Ce vezi nu e adevarat. Eu de fapt imi cautam papucii. 😉
Gabriela Savitsky a spus:
De jad sau de coral?
Zina a spus:
Nu e tristeţe, e înţelepciune şi înţelegerea tristei condiţii umane…
Gabriela Savitsky a spus:
Zina,
Cea înţeleaptă nu sunt eu. Eu doar privesc tabloul vivant şi încerc să vi-l redau întocmai. Aş vrea să ne trezim.
Pingback: Fapta bună « Ilarie
Pingback: Norocul pescarului | Caius
Pingback: autenticitate « Rokssana's Blog
Pingback: Ultimul Mitropolit – 36 « Ioan Usca
Pingback: Targu’ Catelului Hingherit, Maidanez si Corcit editia a II-a! Bucuresti, Duminica 22 mai « Supravietuitor's Blog
Pingback: Violul « Rinder Razvan Catalin
Pingback: Dragoste si pasiune… « lunapatrata
Pingback: Poveste de vis (35) « Teo Negură
Pingback: Spune ce simti… « lunapatrata
Pingback: Spre vărzărie! « Clipe de Cluj
Pingback: Şoapte din umbra victimei « Un blog cu atitudine
Pingback: lumina « Rokssana's Blog
Pingback: Vino… « lunapatrata
Pingback: Melomanii « Ioan Usca
Mirela a spus:
Poate ne-am trezit, dar am obosit. Eu am obosit. De ce ne-am bucurat in „89 atat de tare? Nu ne incapeam in piele de bucurie….De ce am crezut, de ce am sperat? Se poate intemeia fericirea pe ce s-a facut atunci?! Nu cred. Si nici maharii de azi nu-s fericiti, e o carpeala searbada, care se numara in conturi bancare si perechi de pantofi rosii cu talpa si toc mult prea inalte. Asta e fericirea? Bleah!
Deosebite versuri!
O duminica frumoasa, Gabriela!
Pingback: Regăsirea (reluare) | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Zilele oraşului Cluj-Napoca. Zi-le de Cluj! 27 mai – 3 iunie « Clipe de Cluj
Pingback: La cererea prietenilor: povestea parfumată dintre bloggeri. Explicaţii! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Un eveniment editorial de excepție | Blogul lui Nea Costache