Etichete

, , , ,

images

Imagine: Japanese garden

Undeva între azi

şi castanii de toamnă

va exista o ieşire din timp

o alveolă în care

vom fi aduşi şi puşi împreună,

amestecaţi, dizolvaţi, topiţi definitiv

pân’-la ultima nucleotidă

în decubitus.

De-acolo vom ieşi atât de înalţi

încât cerul nu va mai ajunge la noi

ne va privi nostalgic prin firidă,

iar oglinzile se vor fi întunecat ruşinate.

„Nu te mai teme de dragoste,

Nu te mai teme! S-a luminat!” – ne spune cireşul

tremurând de candoare şi picurându-şi nectarul curat.

Până acolo,

ţinem fiecare cărarea lipită de tălpi

să n-alunecăm în neant,

iubim acei ghiocei

avem grijă de vară

să nu scape întreagă-n dogoare

şi ne purtăm de parcă nici n-am exista.

Suntem două funii de apă, de aer, de pământ

şi de foc împletite precum infinitul,

distincte şi de culori diferite;

Dăm demâncare la îngeri

Mirosim a trifoi,

Suntem chiar ne’ntinarea.

Nu se zăreşte niciun drum înapoi.

¤¤¤

Recomandări: Cavalleria rusticana, Viţa nobilă, Să-ţi înflorească zarzări sub ferestre şi să-i îndulceşti cu miere!, Mechel, Despre natura umană, Dau trei sonete pentru o duzină de cuvinte, Femei în oglindă.