Etichete
Am întâlnit
În crângul din capătul copilăriei
O zână.
Era căţărată într-un arin
Cânta încetişor şi doinit
Şi azvârlea căline dintr-un mănunchi
Una câte una în apă.
Aş fi vrut să-mi arunce şi mie
Ştiam că-s amare
Dar una aş fi mâncat
Cu gândul că-i fermecată
Şi m-aş face, deodată, mare.
– Îmi dai şi mie-o călină?… – am îndrăznit,
Cu glas tremurat.
Cuvintele s-au împărţit în crâmpeie
Sunetele s-au cufundat şi ele în apă.
Am rupt o nuia de răchită
Am căutat să prind cu frunzele ei
Boaba cea roşie.
Luciul de iaz s-a prefăcut în oglindă.
Pe ea, s-au adunat călinele în cerc roşu aprins.
Pân’-la-nserat am înroşit dealul
Cu vărguţa şi cercul
Ca-n cea mai deplină iubire.
Şi astăzi mai scot din scrin, câteodată,
Nuiaua şi cununa cea de rubin.
Toate se-nşiruie tandre …
Pietrele sângerii, oamenii, zilele
Iar universul devine calin.
CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.
Sursa: DEX ’98
Update: Timpul (această convenţie care nu acoperă nimic) nu-mi mai permite să păstrez activitatea bloggeristică la parametrii de până acum. Asta nu înseamnă că nu voi scrie şi nu voi citi cu aceiaşi bucurie ca până acum, doar că … mai rar. Vă doresc un an fără mari tulburări, liniar şi calm, şi cu câteva bucurii dacă va fi posibil. Vă mulţumesc tuturor pentru urări.
O singură călină ar veni… Călina roşie.
La Multi ani! Un 2010 excelent!
Pingback: Tweets that mention Căline roşii « Gabriela Savitsky -- Topsy.com
Vania,
„am înroşit dealul” – cu o călină.
Gabriela Rus,
Mulţumesc! Să găsim cât mai multe căline! 🙂
Adi,
să vedem… La mulţi ani şi ţie!
Poate că e mai suportabil un univers călin .
Rusu Gigi,
este, cu siguranţă, „unul dezirabil sau, baremi, demn de inventat” – cum susţine un contemporan al nostru şi l-am numit pe Şerban Foarţă – un maestru al formei desăvârşite.
te-am adaugat si eu la blogroll 🙂 >:D<
E nevoie sa mai apelam si la ce pastram in scrin uneori, toate gandurile bune si un an nou cu sanatate si bucurii.
calina,calina,ruguri de lumina ,
flacara-aninata pe umeri de vatra,
sipetul deschide,mintea ne aprinde,
suflete desmiarda, doruri ne desleaga,
lasa lumea-ntreaga ca nu e beteaga
si s-a risipi doar …..
de n-ai mai fi…
spedy/04/01/2010
Băiatul ciudat,
mi-ai făcut o mare onoare. :))
Adrian,
putem păstra şi un Kalaşnikov. Ar fi numa’ bun.
spedy,
e un descântec popular? 🙂
Dacă n-oi mai fi … asta e. Moartea e şi ea un spectacol a vieţii.
Eu parca am pofta de o visina… din visinata! 🙂
Gabriela, ignora timpul! Sa stea altii cu el la taclale…
Simion,
Timpul nu prea există (după părerea mea umilă, adăugată aceleia a lui Einstein) 😀
„Timpul stă între pomi ca o pânză de păianjen uitată/ Zorile-l colorează în mov/ Apusul îi adaugă broboane sclipitoare de vată(…)” (Cartea de sidef, Gabriela Savitsky, Editura Brumar, Timişoara, MMVII,p.67)
Superb spus! Felicitari autorului! 😉
Simion,
eu mă rezum la a-i ura sănătate. 🙂 I-ar mai ura şi alţii.
nu. nu e descantec .e un gand poznas ce mi-a venit citind ca ,fiecare-n parte ,duce cu el un univers ce-i numai al lui si al celor ingaduiti de el a-l privi, prin ferestre descantate numai de ei intelese….
spedy/04/01/2010
Vă aşteptăm de fiecare dată cu mare plăcere…
Timpul este relativ,des sau rar …la fel ….asa ca te asteptam cu drag .
La multi ani cu un an mai bun si plin de impliniri…Te asteptam cu cate o …călină.
Sarac e acela care nu are un scrin, cu o nuia si o cununa de rubin.
Frumoasa poveste pentru oameni mari. Cuvintele mangaie !
Gabriela, La Multi Ani si ganduri bune !
La mulţi ani, zână călină!
in plina iarna, am gasit o calina rosie si acum chiar ma simt ceva mai bine si vad dincolo de zapada sau de pitre singerii un anume verde…. cu o calina rosie
LA MULTI ANI.CHIP FRUMOS!
Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 14 « Ioan Usca
Fara calini suntem mai goi de sens, probabil, iar in suflet, in noi, in ochi daca tu vrei, purtam mereu cate-un calin. Bine-ai revenit!
Teo,
da, călinele-s esenţiale în metabolismul sufletului nostru.
Bine te-am reîntâlnit!
Ana-Maria,
E dulce-acrişoară-amară.
Călinele au cel mai controversat şi mai interesant gust dintre câte sunt pe lume…
Să fii fericită! Cât de fericit poate fi un om.
Confucius,
La Mulţi Ani, Înţeleptule! 🙂
Leo,
„Ferice (…), ferice (…), ferice de cei ce se-ncred în Cuvântul ce bun şi dătător de viaţă. Să credem şi să spunem şi noi: „Să fie lumină!”
Să ne cufundăm în apă şi să ne limpezim de toate relele. Să inspirăm adânc şi toate să devină fireşti. Să credem cu adevărat în bine şi el va deveni posibil.
E mult mai greu să veghezi „porţile” decât mi-am închipuit. 🙂
Toate cele bune să se reverse spre tine!
Mika,
deşi se vor găsi unii care să ia în derâdere titlurile cărţilor mele de poezie, eu voi persevera.
Acest ciclu de poeme va intra în Cartea de rubin. Sper să mă viziteze în continuare zâna cea călină, cu inspiraţia. 🙂
Crislis,
„mai răruţ e mai drăguţ”… Nu mai am chiar atât de mult timp pentru schimburi de amabilităţi şi am ceva important de făcut. Am realizat că ocupându-mă cu tot felul de inutilităţi răutăcioase, îmi irosesc cuvintele. Aşa că, mai bine tac.
Pingback: Plictiseala sau lectura? « Michaelas Blog