Sunt un om împlinit. Acum 22 de ani, trăiam renaşterea României, participând la Revoluţie. Am anticipat-o, am aşteptat-o, i-am urmărit semnele. Atunci (ca şi acum) Televiziunea Română şi Radioul Român (singurele surse de informaţie oficiale, pe lângă cele câteva ziare şi ele controlate de cenzura partidului comunist) erau obediente Puterii. De ce spun că şi acum sunt la fel? Pentru că timp de două zile de când au început protestele, „oficioasele” n-au scos un sunet despre ce se întâmplă în stradă, până când n-au primit ok-ul de la stăpânire; era o muzică şi-o veselie generale.
Înainte de decembrie 1989 cei mai mulţi dintre noi ascultam Radio Europa Liberă şi Vocea Americii iar aici, în Vest, cu tot felul de antene improvizate, românii se uitau la programele sârbeşti. Acum avem alternativa de a vedea evenimentele în timp real la Antena 3, Realitatea şi România TV. Şi nu numai atât. Există internetul, acest ocean de informaţie care tălăzuieşte într-o parte şi-n alta, această sferă informaţională vie la care te conectezi cu un click. Această sferă care funcţionează şi este operativă în mediul urban. În cel rural, a rămas doar TVR-ul şi, mai nou, Etno şi Favorit. Sărăcia, frustrarea, miracolul, educaţia, lipsa de educaţie, impulsurile necontrolate, violenţa, poezia, suferinţa, chinul, pasiunile, indiferenţa, apatia, entuziasmul sunt în oraşe. La sat a rămas eternitatea resemnată.
Sunt un om împlinit pentru că am cunoscut tot ce poate cunoaşte un om. Şi eternitatea, şi moartea şi învierea şi a doua viaţă şi extazul şi agonia. Am trăit o revoluţie aşa cum o înţelegeau tinerii atunci, fără să le pese de ce-ar putea pierde. Fără să le pese de moarte. Aşa am visat în decembrie 1989. Că vom muri şi vom fi liberi. Pentru că viaţa în temniţă nu e o viaţă. E o târâire prin mlaştina umilinţei. Probabil aş fi fost şi eu un „mort în Revoluţie”, dar m-a oprit tata. Cu lacrimi în ochi şi cu mâinile tremurând; eu voiam să plec la Bucureşti şi lacrimile lui m-au oprit. Atâta suferinţă în ochii unei fiinţe omeneşti nu mi-a mai fost dat să văd niciodată. Atunci le-am strigat, cu toat indignarea şi cu toată revolta: „De ce aţi răbdat atâţia ani? Voi aţi făcut regimul ăsta! Voi aţi tăcut şi i-aţi lăsat să se umfle! De ce n-aţi făcut nimic şi aţi stat cu mâinile în sân?”
Răspunsul tatălui meu l-am înţeles abia astăzi. „Ca să vă putem creşte pe voi!”
Sigur, eu sunt un om atipic, nu mă tem de nimic. Înţeleg că oamenii sunt ticăloşi, fricoşi, laşi, ezitanţi, ca au mai mult instincte şi viclenie decât conştiinţă, că sunt mânaţi de invidie şi ură mai uşor decât de sentimente nobile, că exultă când se vând unii pe alţii pentru nimic, că ar vrea bucuroşi ca lumea să moară în jurul lor şi ei să rămână vii cu orice preţ. Înţeleg. Dar aş vrea ca oamenii să fie drepţi, cinstiţi, să judece cu înţelepciune, să nu se lase umiliţi sau cumpăraţi, să înţeleagă viaţa ca pe un dar şi nu ca pe un drept. Atunci, lumea noastră ar fi aproape de perfecţiune. Utopii, desigur, dar utopii fără de care omenirea n-ar înainta.
Din acest conflict, prin acumularea, de o parte, a ticăloşiei şi lipsei de măsură şi pe de altă parte a umilinţei, s-au născut, mereu, războaiele, revoluţiile.
Tinerii de astăzi sunt apatici şi frivoli. Îi interesează doar ce se poate obţine uşor, au crescut într-o lume care nu le-a mai cerut nimic ci doar le-a dat. Li s-a dat dreptul să-şi distrugă viaţa cu droguri, li s-a dat libertatea să-şi batjcorească trupul tăvălindu-l prin mocirla sexului de dragul sexului, li s-a dat dreptul de impune şi de a lua părinţilor şi ultima fărâmă. Nu li s-a cerut ascultare. Nu li s-a cerut disciplină. Nu li s-a cerut să-şi construiască, temeinic, o educaţie şi un caracter. Nu li s-a cerut să-şi călească trupul, să facă sport, să devină ambiţioşi şi integri. Un întreg sistem, hidos sistem, construieşte nişte indivizi – moluscă, indivizi – parazit. Ici – colo, în această masă de plante saprofite, se înalţă câte-o excepţie. Pentru că şi în clasa aceasta biologică ce se hrăneşte din cadavre există năzuinţa viului către sinteza luminii.
Vă rog să mă contraziceţi, dacă aveţi argumente. Am studiat cu atenţie acest fenomen de ştergere a identităţii, de estompare a diferenţelor. De aici a rezultat noua generaţie de cărători de servietă din politică, de yesmani goi pe dinăuntru, gata să execute, bucuroşi să execute pentru că ei au fost creaţi ca să execute. Fetele sunt învăţate şi condiţionate să obţină avantaje, carieră şi ce-şi doresc prin intermediul sexului. Cum se face asta? Punându-le în faţă, precum morcovul legat de-un băţ în faţa măgarului, „modele de succes” din show-bizz, din fashion, sau din entretainment. Băieţilor li se sugerează, mai mult sau mai puţin explicit, că e ok să fii gay, că nu e nicio mare tragedie, ba chiar e cool să fii lipsit de prejudecăţi şi inhibiţii.
De ce se operează atât de stăruitor la acest nivel, subliminal, pentru destabilizarea generaţiei tinere? Dacă ai pătruns pereţii casei, dacă te-ai infiltrat printre toate cărămizile, nu-ţi mai trebuie decât o mişcare ca s-o dărâmi. Pentru că trupul e casa Domnului. Pentru că trupul e sacru şi într-un trup curat, neîntinat, pur, sufletul va fi luminos. Un trup grevat, abuzat, dispreţuit de însuşi posesorul lui este o zdreanţă. Iar în zdrenţe, arareori găseşti câte o Cenuşăreasă.
Dacă vrem cu adevărat o nouă revoluţie, aceasta trebuie să fie o revoluţie morală.
Şi ea poate fi înfăptuită, este înfăptuită de cei din generaţia care era tânără în 1989 şi de vârstnici. Pe tinerii noştri de azi nu putem conta. Ei au alte preocupări. Au alte „target-uri”. Li se rupe de morală, li se rupe de caracter, de integritate şi de demnitate. Ei trăiesc prin trupul lor şi atât.
Vă rog să mă contraziceţi.
Update: M-au contrazis. Iesind in Piata.
Bună !
Mă duc la serviciu acum .
Am să-ți răspund pe puncte. Nu ne despărțim în pările esențiale.
Dar chiar vrei să fii contrazisă ?
La revedere !
Aş vrea să fiu contrazisă prin fapte. Să văd tinerii la proteste. Dacă nu şi-au pierdut cu totul identitatea şi calitatea de oameni rămânând doar bipezi.
http://www.gandul.info/revolutions/proteste-bucuresti-alexandra-ana-studenta-afara-cu-misoginii-sexistii-rasistii-homofobii-9159442
in 5 cuvinte si-nca trei, a raspuns de 500 de ori mai bine ca tine. Un lucru care te-a stricat, si pe tine ca om, si pe tine ca scriitoare, este fraza despre homosexualitate. Daca nici pana acum nu te-ai eliberat de prejudecatile din anii 1800, daca nici pana acum nu ti-ai dat seama ca a person’s worth nu este dictata nici de sexualitatea lui, nici de gusturile vestimentare, nici de altceva care nu te priveste pe tine si nu este pentru tine sa judeci, poate e mai bine sa taci! decat sa aduci prejudicii si mai mari unor oameni care sufera si-asa, fara ajutorul tau gratuit.
Andreea, se poate să mă fi stricat Biserica şi Credinţa, nu e exclus. Sunt de acord.
Recunosc, nu mă pot elibera de prejudecăţi de acest fel. Pentru că bunicii, străbunicii şi răs-strabunicii nu erau homosexuali.
Ar trebui să manifestaţi – voi, ăştia, dezinhibaţii şi sexiştii – şi pentru legalizarea pedofililor. Să te pui (încearcă doar mental) în locul unui copil abuzat.
Oh, si inca cum. 🙂 Esti credincioasa? Crezi in Dumnezeu, Biserica si Biblie? Pai de ce nu ai spus asa de la inceput? Sa inteleg ca esti de acord cu incestul ? Daca ai citit Bilia, o sa stii despre ce vorbesc.
Tu nu stii daca cineva din arborele tau genealogic a fost sau nu gay, pentru ca pe atunci sa recunosti lucrul asta insemna moartea, literally. Asa ca majoritatea oamenilor s-au ascuns in ei insisi. De frica. Stiu, greu de digerat si de recunoscut, si o sa zici „nu la mine in familie, la mine nu a existat!!!” de parca vorbim de demoni sau zacusca stricata, dar asta e adevaratul, indiferent daca iti place sau nu. Iar in ziua de azi lucrurile nu stau neaparat mai bine, pentru ca nu stiu cum poti sa stai acolo, militand pt niste drepturi atat de corecte, si tu singura sa-ti iei din propria glorie prin homofobia de care esti capabila. Asa te invata Dumnezeul tau prea bun si milostiv si tot restul galetii de calitati? Sa iti iubesti aproapele, dar sa-l urasti si sa-i dai cu pietre daca este gay? Stiai ca, in SUA (si nu numai), copii de 10 ani, de 12 ani, se sinucid in fiecare saptamana pt ca sunt extrem de bullied de colegii lor de la scoala pe motivul ca sunt gay? Si se sinucid, pt ca nu suporta atata ura in inocenta lor. Pt ca societatea asta uracioasa si hitlerista permite. Copii. Tu asa iti inveti copiii? Sa urasca pana la disperare? Cum poti fii atat de ipocrita?
Ce treaba are pedofilia cu homosexualitatea? Citeste o statistica inainte sa vorbesti, ai vedea ca majoritatea abuzurilor vin din partea heterosexualilor, si acestia sunt de obicei din familie : unchi, var, etc.
Stii cum esti tu acum ? Vrei drepturi, dar nu esti dispusa sa si dai. Sunt curioasa, esti vreo pocaita care e si impotriva avortului? Ca sa o spun mai clar – drepturilor femeilor?
Stii cum sta treaba? Nu-ti plac tigarile? Nu fuma. Nu esti de acord cu avortul? Nu face avort. Nu esti de acord cu sexul din placere? Nu face.
Nu-ti place sa tii se ia drepturile? Nu lua nici tu drepturile altora.
Dragostea este un lux nepermis celor anormali.
Nu atentez la dreptul nimănui de a-şi batjocori trupul şi de a-şi schilodi sufletul. E treaba fiecăruia, ai dreptate.
Mă întrebam doar dacă eşti rezultatul unei fertilizări in vitro, rezultat crescut în laborator… Pentru că nu pari să fi fost născută.
Unul dintre Protocoale (ai auzit despre Protocoale, cred, pentru că eşti instruită şi emancipată) urmăreşte ticăloşirea copiilor încă din fragedă pruncie, prin toate mijloacele: media, educaţie, etc. De ce? Pentru că actul sexual este – ştii şi tu – foarte intim, trăirea extazului se petrece şi în suflet, nu doar în trup. Ei, schilodind această trăire divină, ai semănat sămânţa diavolului în om. Nu vreau să te simţi vinovată pentru ceva şi nici nu vreau să te simţi încătuşată. Iubeşte şi fă ce vrei.
Nu, nu sunt pocăită, nu sunt habotnică, nu port batic. Vreau ca oamenii să fie … oameni.
N-am ce sa contrazic…:poate, am mai multa incredere in tineri; mai bine zis sperante…
Noroc cu speranţa.
Copilaşii ăştia buimăciţi şi bombardaţi cu „totul e permis” nu se gândesc că s-ar putea să aibă într-o zi la rândul lor copii care-or să le sfâşie sufletul cu „apucături” pidosnice pe care ei le consideră – acum – fireşti.
Ca să distrugi un popor, infectezi „lăstărişul”.
Ai multa dreptate inceea ce zici,dar in momentul in care pui Antena 3 in randul televiziunilor independente(si corecte) descalifici meseria de ziarist.Si pe mine m-a pacalit Basescu si sleahta lui,dar nu o sa dau ciaora din mana pentru vrabia din gard.Care seamana a pitigoi(Voiculescu-securist,la fel ca Basescu).Imi pare bine ca iesi in strada asi iesi si eu dar impotriva clasei politice in totalitate(Basescu,Antonescu,Ponta).Toti o apa si-un pamant si doar inregimentatii poltici nu-si dau seama de acest lucru.
Sigur că da. Eu ştiu UN POLITICIAN care n-a furat.
Sloganul ăsta cu toţi sunt la fel nu-mi spune nimic.
Politicianul acela sarac si cinstit care n-a furat (bani, ci… altele) a ingaduit in siajul sau mult mai multi escroci de talie mare decat se afla in siajul celor doua mandate basesciene. Ca in loc de aparitia unor lideri noi, din alta specie, alternativa la esecul (lui) Basescu este revenirea la Iliescu and Co. este intr-adevar o tragedie cu efecte greu de contabilizat acum, pe acest fundal de sfarsit planetar de lume-lume.
Nu mă refeream la Ion Iliescu.
Am dat Like…
Like, de două ori! Ad(d)?Judecat! 🙂
Şi „activiştii lui Voronin” au dat Like. 😀
Pingback: Cherished « schtiel
In justitie se traduce asa hoti si complici.Moral nici unul nu-i absolvit.
Felul in care pui problema (o excursie prea indepartata in imaginar) lasa prea putin loc de comentarii. Practic le face inutile. Manifestatiile de azi sunt un simplu fenomen media care n-ar trai nicio zi daca n-ar fi intretinute de media aservita celorlalti. In realitate textul articolului denota, in mod evident, o oarecare deruta a autorului, presupus a fi de buna credinta (alminteri nu). O mana de nemultumiti cu nemultumiri reale, gata sa participe la deliciile sebarilor protestelor in contra „dictaturilor”, se gasesc la dispozitie oricand si in orice tara. Abia ce s-a incheiat (sau amanat din cauza frigului) miscarea de ocupare a Wall Street-ului desfasurata pe mai multe saptamani in America… Ceea ce scapa (si asta e de mirare pentru niste sociologi si psihologi profesonisti) este ca presiunea mediatica si manipularea perpetua practicata in ultimii ani, prin toate mijloacele, sunt acelea care nu doar intermediaza, declanseaza, intretin si incearca sa amplifice acele proteste „spontane”. Acesta este un lucru cat se poate de evident si simplu de sesizat (l-a sesizat fara niciun efort, de ex, filosoful Andrei Cornea) si doar daca esti o victima nevinovata sau vinovata a auto-manipularii te apuci sa scrii disertatii stiintifice despre proteste si protestatari ori sa faci analogii cu manifestaiile care au dus la parbusirea lui ceausescu si cele de dupa primele alegeri mai mult sau mai putin libere. Proteste valide sunt acelea care n-au nevoie de reclama tv pentru a exista. Dar, ma rog, daca a presupune altfel converge cu pre/conceptia pe care o slujim, de ce nu? Ii putem ridicam fara efort pe noi culmi pe tâmpitii aia (majoritatea niste lichele patente toata viata lor) care protestand vor (fara sa vrea) sa-i fericeasca pe ăilalti politicieni mai degraba decat li s-ar cuveni.
Gabriela, daca vei considera ca postarea mea strica armonia cautata a acestui blog si vei decide s-o cenzurezi voi intelege, fara probleme. Ar fi pe undeva firesc sa se intample asa, sub aspect atat sociologic, cat si psihologic. Politologic nici nu mai vorbesc.
Ai dreptate, pe alocuri.
Gabriela iti propun (daca ai timp) ca intr-un articol viitor sa demontezi felul in care vede Andrei Cornea situatia recentelor proteste din Roamania, intr-un text aflat AICI. Cred ca ar putea fi un exercitiu util.
Mulţumesc. M-am liniştit. Credeam că e vorba de „activiştii lui Voronin”. Andrei Cornea se califică pentru postul de „consilier de imagine” care-i lipseşte lui Băsescu.
Pe de o parte te înţeleg, e greu să accepţi eşecul unui „concept” în care crezi. Pe Băsescu nu-l vor învinge Serviciile (care îl vor părăsi şi ele, la un moment dat) ci chiar partidul lui. Care s-a săturat să tot practice „scoaterea castanelor”.
Nu am ceva personal cu Băsescu, mi-e chiar simpatic, ruinat psihic şi părăsit de toţi (întotdeauna am avut o anume slăbiciune pentru oameni „căzuţi”). Pur şi simplu, în Europa anului 2012 România merita un alt fel de preşedinte. Asta cu „jucător” îmi produce, fiziologic, greaţă. Nu te mai preface că nu ştii că suntem administraţi dinafară. În detrimentul nostru.
In fapt felul in care vede Andrei Cornea situatia recentelor proteste din Roamania, se afla in textul publicat AICI.
Pingback: Miercurea conciziei « Ioan Usca
Ce zici? A fost infiintata „Asociatia Protestatarilor – ianuarie 2012” 🙂 http://wikibrasov.wordpress.com/2012/01/25/a-fost-infiintata-%E2%80%9Easociatia-protestatarilor-ianuarie-2012/
Zic „Bine!”, ce să zic? Orice formă de organizare e salutară.
Orice formă de organizare e salutară. 😯 Cu cat mai organizata cu atat mai bine. Mai organizata decat mafia nu vad cum… 🙂 P.S. Ce parere ai despre faptul ca Basescu si-a chemat minerii? (Ma refer desigur la acel fragment ignorat de catre majoritatea in care facea vorbire despre intelectualii retrasi, care in cochilii, care in galerii, care in turnuri de fildes).
N-a chemat chiar minerii. Doar pe cei de la RMCG. O fi luat comisionul înainte. Cam imprudent în ultima vreme…
Am ramas cu o mare nedumerire. Ce legatura exista intre contiutul articolului tau si poza care-l ilustreaza? Am cateva ipoteze in minte dar mi-e frica sa le formulez cu voce tare.
Mărturisesc că şi eu am rămas cu aceiaşi nedumerire. Am şi eu câteva ipoteze care încă nu-s certitudini.
Pingback: Nu-mi cereţi să-nţeleg « Ulise al II-lea cel Ocoş
Mai trebuie şi altceva? Doar nu vrei să-şi piardă vremea cu ceea ce se numea cultură generală!?
Da, chiar! Nu şi-au pierdut ei vremea crainicii şi ziariştii de pe la gazete, darămite nişte viitori tâmplari şi frizeri!
Ţi-am recitit postarea şi m-am distrat citind şi discuţia/disputa cu acea Andrea. Eu nu mă îndoiesc că este reală şi născută înainte de ’89, pe vremea când principiul: „Nu gândeşti ca mine? Eşti duşmanul meu!” era atât de oficial! Din păcate, persistă mentalitatea aceasta.
În ultimul timp, mi-am pierdut mai mulţi „prieteni”: unul e disperat că nu laud regalitatea (o fi bună sau nu, nu am o părere stabilită pentru că nu m-a interesat problema!), altul că nu-s practicant creştin (Dumnezeu, dacă există, vede ce fac şi mă judecă!), altul pentru că … nu accept dreptul şoferului de a mă lovi pe trecerea de pietoni (deci, sunt rău, pentru că nu-l înţeleg pe derbedeul care a lovit o bătrână pe zebră)!
Discriminarea a devenit o modă atât de perversă încât eşti, automat, ştampilat ca „discriminator”, dacă nu accepţi orice anormalitate, indiferent de domeniul în care se manifestă.
Dar, pentru că sunt tolerant, Andreei nu pot să-i spun, pentru că pomeneşte ritos de Biblie!, decât: Dumnezeu să te ierte pentru ideile „înaintate” pe care le propovăduieşti cu atâta sârguinţă (demnă de o cauză mai bună!)!
Nu ştiu ce să zic… Poate să fie născută oricând. Acum, asupra artistului din mine, asemenea malformaţii ale viului exercită o anume fascinaţie. Sunt uluitori cei „ieşiţi din rând”, afară din normalitate. Dar atât. Mă feresc să judec prea aspru, nici nu ştiu cum să judec, de fapt. Dar, în fine, altcineva poate să facă orice atâta timp cât nu atentează la cercul libertăţii mele. „Normalii” au devenit o minoritate discriminată, dacă ai observat. 🙂
Oricum, suferinţa ei părea sinceră şi faptul că era rejectată o durea. Şi asta m-a impresionat cu adevărat. Dumnezeu s-o lumineze, ce să zic…