Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Salvador Dali – Canibalism de toamnă

Recunosc, m-am „talibanizat” începând cu 2009.  După jocurile de picere pe poante şi-n genunchi, jocuri necesare şi suficiente pentru ca Mircea Geoană să nu ajungă Preşedinte (nu reiau aici motivele, nu-mi place Geoană, dar chiar dacă ne-ar fi vândut americanilor mai abitir decât ne vinde Băsescu ungurilor, americanilor, şi cui face oferte, n-ar fi putut fi atât de nociv pentru România) mă deprimă de-a dreptul modul în care se practică politica în România. Această grozavă defilare a orgoliilor prin dreptul ţarcului în care stăm noi, noi cei care i-am trimis în Parlament să ne facă legi care să degajeze soluţii pentru vieţuit, ne-a adus în prăpastie. Nu i-am trimis în parlament pe Pavel, pe Ion şi pe  Ilie crezând că ei vor deveni vajnici apărători ai interesului naţional, că nu vor putea dormi noaptea de grija noastră şi îşi vor petrece 12 ore pe zi studiind şi calculând cum să ne facă nouă traiul lesnicios şi statul funcţional, nu suntem chiar aşa de naivi, deşi, ei, cunoscându-şi calităţile, aşa îşi închipuie. Ştiam, desigur, că pe lângă activităţile de ales al neamului, are fiecare câte o afacere, are interese, are o încrengătură de neamuri care trebuie mulţumită. Dar am presupus – pentru asta am făcut efortul de a merge până la secţia de votare într-o zi în care puteam să citim sau să ne plimbăm – că vor acorda un minim de atenţie comunităţii din care provin. Parlamentul (să nu generalizăm, totuşi), o bună parte a lui, este o societate pe acţiuni. Este o bursă unde se trafichează votul contra dividende. Contra cotă parte. Aş avea curaj să spun că este o firmă controlată de o mafie transpartinică. O maşină de votat legi pentru interesul lui X sau pentru interesul lui Y (firme, oameni de afaceri, multinaţionale) în defavoarea sau chiar împotriva celor care i-au desemnat  în cea mai înaltă demnitate a statului român.

Majoritatea ad-hoc creată legiferează după bunul plac într-o unanimitate comunistoidă, estimp ce opoziţia se scarpină în nas sau vituperează de formă pe la televiziuni, ridicând din umeri a neputinţă. Păi ei ce să facă? Sunt în minoritate! N-au ce să facă! Aşa e-n democraţie, minoritatea se supune majorităţii. Dar noi nu am trimis – prin votul nostru – aceste personaje în parlament  ca să ridice din umeri! Nu i-am desemnat să ne spună că ei nu ne pot apăra împotriva abuzurilor unui stat criminal. Noi nu am votat de aşa manieră încât guvernul să ajungă să fie condus de maghiari! Când maghiarii au câştigat un procent de aproximativ 7 % din voturile noastre! De ce avem un guvern maghiarizat, care abia scheaună de sub bocancul lui Viktor Orban? De ce parlamentarii PSD, PNL, PC nu le invalidează mandatele celor care au dezertat, care au fost aleşi sub un mandat pe care apoi l-au părăsit?

Cum e posibil să mergi în Parlament, la serviciu, cum ar veni, şi să nu lucrezi? Adică să stai lipit cu curul de banca aia şi să te uiţi în zare ca un oligofren, prefăcându-te că nu auzi nimic? Care cetăţean al acestei ţări merge la serviciu şi îşi permite să nu lucreze fără să fie pasibil de nicio sancţiune? Sunt aceste râme portocalii cu dungi inexpugnabile?

Au obosit aseară stimaţii noştri parlamentari. N-au mai avut snagă să susţină o declaraţie, adoptarea unei simple declaraţii care să desfidă afirmaţiile extremiste şi şovine ale premierului ungar. Cum să-şi strice ei încrengăturile de afaceri şi prieteniile de 20 de ani cu colegii? Ne tachinăm puţin dar nu rupem lanţul de iubire. De iubire de bani, desigur. Cum a reuşit Băsescu (care o fi el nebun, dar nu e prost) să-i dreseze pe aceşti inconştienţi care au jurat pe Constituţia ţării şi pe Biblie că vor apăra legile, integritatea teritorială, drepturile cetăţenilor, să devină sperjuri? Cu ajutorul dosarelor penale şi a setei lor neostoite de bani. Deci avem un corp de parlamentari puşcăriabili (nu toţi). Să nu mai vorbim de cvartetul de coarde pentru buget şi „ai noştri” care concertează în sediul Guvernului.

Dacă nu se trezesc de pe dumnealor,

cine mai merge la vot este trepanat. Să fie clar. Să se aleagă  ei singuri între ei, ca la ruleta rusească.

Presupun că sunt în asentiment: Teo Negură, Theodora Marinescu, Mirela Pete, Băsescul, George Valah, Link-Ping, Rinder Răzvan Cătălin, Ioan Usca, Alegerea Sophiei, Supravieţuitor, G1b2i3, Sfinx777, Nea Costache, Gabriela Elena, Baronul Barbu.