Am primit o atenţionare pe Facebook. Am citit, nu m-am mirat prea tare pentru că am intuit demult ce-i poate pielea dobitocului, iar intuiţia mi-a fost confirmată de modul în care şi-a bătut joc de Armata ţării – veche şi necontenită animozitatea dintre Securitate şi Armată. Nu e nicio crimă să lucrezi (sau să fi lucrat) în Serviciile româneşti de Securitate. Cu condiţia să-ţi asumi acest statut, să nu minţi ca ultimul troglodit şi să nu te insinuezi în politică pozând în mironosiţă.
„Călătorind cu treburi prin judeţele patriei, am avut prilejul să-i cunosc pe doi dintre ofiţerii structurii speciale de informaţii care l-au avut în legătură operativă secretă, cu „aprobare de partid”, pe cetăţeanul Traian Băsescu.
Am ţinut să fac această ultimă precizare fiindcă membrii Partidului Comunist nu puteau fi recrutaţi ca informatori, dar puteau primi sarcină politică „să sprijine organele securităţii statului pentru apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului muncitor, împotriva uneltirilor cercurilor imperialiste şi ale agenturilor acestora”.
Cu vădită curioziate, i-am întrebat dacă au mai avut prilejul să-şi întâlnească preţiosul colaborator după ce ni l-am ales preşedinte. Unul mi-a răspuns afirmativ, celălalt s-a eschivat cu o grimasă plină de subînţelesuri. Cum a fost revederea? L-am întrebat pe fostul combatant al contrainformaţiilor externe, cel care mi-a confirmat că s-a văzut cu preşedintele, pe la începutul primului său mandat. Cam inconfortabilă, a fost răspunsul. De cum am fost faţă în faţă, Traian Băsescu şi-a intrat în rolul şi poziţia anterioare faţă de mine şi m-am simţit foarte jenat. Chiar l-am făcut atent: „Ce dracu’, acum sunteţi preşedintele României, eu nu mai sunt ce-am fost şi nu m-aţi chemat la o întâlnire, ca pe vremuri”. (…)
Citiţi continuarea. Şi daţi mai departe, desigur.
Sursa: Cotidianul.ro
###
Spre ştiinţă: Ioan Usca, Luna pătrată (cu scuze), Zinnaida, Teo Negură, G1b2i3, Gabriela Elena, Hai că se poate!, Michaela, Clipe de Cluj, Nea Costache, Theodora Marinescu, Răzvan Rinder, Mirela Pete, Ioan Sorin Usca, Ana Vero, Rokssana, Gând licitat, George Valah, Atitudini, Cella, DSN, Supravieţuitor, Lilick, Simion Cristian.
Pingback: Rugăciune « Teo Negură
Vania a spus:
Precis va demisiona, căci acum este ros de cumplite mustrări de conştiinţă!
Gabriela Savitsky a spus:
:)))
Numai dacă şi-o găseşte. Conştiinţa. Nu cred că dispune.
Simion Cristian a spus:
E un trucaj ordinar! Rusuine Cotidianul! Se observa cu ochiul liber pixelii albastri din text…
Gabriela Savitsky a spus:
:))
„Dovada!” Să vedem ce zic colegii lui. Or fi băgat de seamă că fidelitatea faţă de ţară primează jurământului faţă de un fost camarad ajuns într-o funcţie…
Pingback: triumful de a exista « Rokssana's Blog
Pingback: Teodor Axentowicz (13 mai 1859 – 26 august 1938), pictor polonez nascut in Brasov « my heart to your heart
g1b2i3 a spus:
Daca n-a demisionat dupa cele cinci minute, nu-l vad demisionand pentru asa ceva.
Pingback: Noaptea Muzeelor « Supravietuitor's Blog
Pingback: Muncitori la CN Fukushima ! « George Valah Blog
Pingback: Stiri scurte: 16.05.2011 « George Valah Blog
Pingback: George Valah Blog