Foto: Alice Drogoreanu
Au dinamitat relaţiile interumane determinându-ne să ne pândim, să ne invidiem, să ne urâm, să ne suspectăm, să ne călcăm pe gât, să ne vânăm, evident, din pricina banilor. Ne dirijează automat, cu cârdul, către mallurile din care, prin firmele lor de export import deci pe profitul lor, ne cumpărăm cele trebuitoare (sau, mai ales, netrebuitoare). Au tăiat pădurile ţării, au cojit şi defrişat munţii lăsându-ne casele şi agoniseala în calea viiturilor şi a inundaţiilor şi acum promovează campanii de împădurire, de parcă noi am fi vinovaţi şi trebuie să corectăm realitatea că ei au făcut averi vânzând buşteni.
Au destabilizat învăţământul românesc – un învăţământ de prestigiu care punea în inferioritate învăţământul din alte ţări. L-au pus la pământ şi pentru că elevii noştri erau o ameninţare pentru viitorul altora şi pentru că un om educat, un tânăr educat, care ştie, care citeşte, care gândeşte, e mult mai greu de manipulat decât o gâlmă cu creierul lisă. Au vânat profesorii, i-au umilit, i-au învrăjbit astfel că astăzi mai mult ca oricând dascălii copiilor noştri nu depăşesc cu mult condiţia de paria. Ei îşi trimit odraslele să înveţe în străinătate, sau îi pregătesc în şcoli particulare.
Au distrus industria românească – izvorul bunăstării şi temelia economiei unui stat – sub pretextul că e un morman de fiare vechi. Pentru că inginerii români reprezentau o ameninţare pentru averile pe care şi le visau. Cum să importăm de la detergent la autobuz prin firmele lor, dacă acestea se produc în ţară? Aşa că le-au distrus cu ajutorul prostiei omeneşti în primul rând şi mai ales cu ajutorul vânzătorilor de ţară, a trădătorilor, din interiorul grupurilor industriale.
Au închis minele româneşti (le-au pus în conservare) sub pretextul că nu sunt productive, au înstrăinat resursele primare (petrolul, marmura, aurul, argintul, uraniul) şi ne-au făcut dependenţi de firme străine (care-s tot ale lor, cu participaţiune) în privinţa energiei electrice.
Au distrus baza de turism construită de Sindicate în zeci de ani, pentru a se împroprietări ei şi neamurile lor, evident, din dorinţa de a se îmbogăţi. Au falsificat acte şi au revendicat proprietăţi naţionalizate dar despăgubite la timpul respectiv. Astăzi apar de neunde moştenitorii care revendică bucăţi din ţară şi obiective în care statul român a investit pentru întreţinerea lor în toţi anii de până la Revoluţie.
Au împărţit România în pogoane, ca în anii ’30. Tot printr-o mare manipulare, s-au reîmproprietărit pe vechile amplasamente, foştii ceapişti. În timp ce toată Uniunea Europeană face agricultură prin asociaţii, agricultură industrializată, iar marii latifundiari pot fi număraţi pe degete, noi ne-am întors la agricultura de subzistenţă, cu plugul de lemn tras de boi şi cu parcela lucrată cu sapa. Satul românesc se apropie de extincţie, locuit de bătrâni neputincioşi şi înconjurat de o imensă pârloagă care, dacă ar fi cultivată, ar putea hrăni – cu produse ecologice, că tot sunt la modă – populaţia întregii Europe.
Au distrus protecţia socială şi sanitară a populaţiei, subfinanţând sistemul medical, distrugând cercetarea românească – una de prestigiu şi avansată -, vânând medicii, hăituind medicii de familie, impunând un regim de eugenie şi euthanasiere a bolnavilor, bătrânilor şi a neputincioşilor. Spartanii ar fi mândri să afle că un popor le urmează metoda (e drept, nu prin proprie voinţă) la distanţa de mii de ani. În plus, populaţia este supusă unei vaccinări ucigaşe, mânată spre seringi tot prin marea manipulare.
Au înmormântat fibra gânditoare a acestei naţii – cei care au ţinut-o trează şi informată în toate regimurile – distrugând presa românească profesionistă şi reducând cultura (cultura care a creat Patrimoniul acestui neam!) la un soi de hobby de duminică. Distrugerea s-a făcut prin promovarea cozilor de topor şi a duşmanilor eticii şi esteticii. Aceşti corifei ai underground-ului cultural scot din subsolurile promiscuie în care şi-au dus existenţele venale, produşi degradaţi care stigmatizează România în lume.
Au demonizat credinţa ortodoxă fabricând preoţi sceleraţi şi introducând şi în Biserică secularizarea, şpaga, necurăţia, laxismul, inducând în poporul credincios ideea că e inutilă orice încercare de a fi conectat cu Dumnezeirea, pentru că ea, conectarea, se face tot prin intermediul Satanei.
A mai rămas ceva nemurdărit, neîntinat, nevândut, întreg, limpede, puternic, durabil? A mai rămas generaţia mea. O generaţie înseamnă 30-40 de ani. Generaţia care era tânără la Revoluţie a fost cu un picior în celălalt regim şi a parcurs maturitatea în cel în care ne târâm de 20 de ani. Cred că avem obligaţia să oprim această dezrădăcinare a României. Avem datoria morală de a salva ce mai poate fi salvat. Avem această datorie faţă de părinţii noştri care au muncit ca nişte robi în comunism şi au construit – iată – baza averilor acestor sceleraţi care rod precum viermii trupul patriei şi care sunt consideraţi astăzi – culmea! – asistaţi sociali! Avem dreptul de a ne apăra Patria, aşa cum am cunoscut-o noi împotriva invaziei acestor alogeni care nici nu fac parte din poporul român. Avem datoria de a reda România copiilor noştri pentru ca să nu fie nevoiţi să emigreze şi să mânânce o pâine amară de ausslanderi pe unde s-or duce.
Invit la meditaţie: Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Dumitru Agachi, Dan Chichernea, Ioan Usca, Noaptebunăcopii, World of Solitaire, Aschiutta, Dispecerul, Atitudini, Elisa, Mihaela Man, Gigi Rusu, Razvan Rc, Black Angel Costel, ISU, Theodora0303, Papillon, Elena Agachi, Ioan Sorin Usca – Teologie, Caius, Orfiv, Cati Lupaşcu, Natasha, Gabriela Elena, Consiliul Naţional al Blogosferei, Dispeceriţa, G1b2i3, Mirela Pete, Gabitzu, Cristian Dima, Link-Ping, Simion Cristian, Cristian, Cosmin Stefănescu, Băsescul, Noaptea Iguanei, Andi Bob, Cella, Roxana Iordache, Mircea Badea, Tudor Chirilă.
Cristian LISANDRU a spus:
Au făcut totul zob. Şi tot tupeişti rămân…
Gabriela Savitsky a spus:
Să ne scăpăm naibii de ei.
Pingback: Melodia mea… « Ҩ Gabriela Elena
Pingback: Elucubraţii – Mutare disciplinară « Link-Ping
Pingback: REMEMBER – ACTORI ȘI SPECTATORI «
Pingback: Îngrăşământ din coji de banane « Elisa-gradina mea de vis
raduhumor a spus:
@Gabriela
Te felicit din toata inima pentru aceasta
Postare – Manifest !
Este o prezentare succinta si dureroasa a halului jalnic in care au adus criminalii astia o tara, care , daca n-ar fi si oameni ca tine, mai ca si-ar merita soarta !
Hai sa facem ceva, pana nu-i prea tarziu !
Gabriela Savitsky a spus:
Radu Humor,
Mulţumesc. Cred că sunteţi singurul meu cititor.
Am vrut să-i spun „manifest”, însă… Chiar dacă sunt Gavroş, trăiesc în lumea noncombatului. Toată lumea a băgat capu-n nisip şi-şi plânge de milă. Să-mi fie ruşine? Să-mi fie silă? Sunt un Don Quijote demodat care nu-nţelege în ce lume trăieşte?
Pingback: Mircea Rusnac – Reuniunea bănăţenilor de la Glimboca « Istoria Banatului
noaptebunacopii a spus:
O, Gabriela, meditez la tot ce ai spus tu aici, zi de zi, de foarte multă vreme. Achiesez la fiecare cuvinţel pe care l-ai aşternut. Am simţit fiecare amputare a acestei ţări. Când „făceam frumos” să fim acceptaţi în UE, am spus că, ceea ce cu atâta poleială ni se prezintă, nu este ceea ce pare a fi. Ok, am câştigat dreptul de a ne cheltui banii prin ţările lor şi de a căsca gura la civilizaţia de dincolo, întrebându-ne miraţi: „Wow, ăştia cum pot, frate, să nu scuipe pe jos, să aibă străzi, să fie relaxaţi, să nu se încrunte unii la alţii, să ceară scuze dacă te-au atins din greşeală, etc., etc.?” Ştiu, mi se va sări în cap: cum, intrarea în UE este mult mai mult, decât atât. Bun, sigur, avem enorm de multe avantaje că am fost „primiţi în lumea bună”! Dar, hai să vedem, ce preţ am plătit pentru asta. Aşa cum ai spus, au distrus, metodic, orice tentativă de concurenţă pe care le-am fi putut-o face, indiferent de domeniu. Trebuie să fim o mare groapă de gunoi, să îngurgităm tot ce ni se serveşte şi să spunem „sărutmâna, boierule, dacă mai ai niscaiva firimituri, bucuroşi le-om linge…!”, o mare piaţă de desfacere, o puternică forţă de muncă, aici, prin multinaţionale, sau acolo, prin orice, să acceptăm să fim traşi de urechi că încălcăm drepturile ţiganilor, iar când aceştia ajung la ei, să pună egal între ţigani şi români! Şi, culmea e nu că au făcut asta, ci că nu le-a fost greu deloc. Au avut, de fiecare dată, pionii potriviţi. NE-AU DAT MAT CU NEBUNII. Nici n-a fost nevoie de mai mult. O, ar fi atât de multe de spus! Am încercat, cât se poate de lapidar, să-mi spun punctul de vedere.
Ok, hai să facem ceva! Ce să facem, Gabriela? Aşa cum mai spuneam şi pe blogul meu, mi-e teamă pentru viitorul copilului meu şi aş vrea să fac tot ce s-ar putea omeneşte ca el să nu facă parte din vreo „generaţie de sacrificiu” ca noi. Încep să cred că suntem un popor blestemat. Blestemat să ne autodistrugem. Fără a vrea să par fatalistă, dar… quo vadis?
P.S.1 Şi să ştii că Radu nu e singurul care te citeşte. 🙂
P.S. 2: Mulţumesc pentru invitaţia la meditaţie şi pentru pinguire. Voi reveni şi eu cu unul.
Îţi doresc numai bine şi te îmbrăţişez!
Gabriela Savitsky a spus:
Se vor găsi şi variante de răspuns la ce să facem. Vei vedea. Eu tot mai cred că nu ne pişă Băsescu pe toţi fără să nu-l apuce careva de firava-i sculă. Nu cred că pişă buşteni. Cred că, măcar jumătate, suntem oameni. Vom face ce-au făcut grecii. Cînd ne va ajunge cuţitul la os. Şi ne va ajunge. În primul rând, trebuie să ne organizăm. Să căutăm printre noi sau printre alţii – că sunt, Slavă Domnului! – oameni de calitate în stare să asculte, în stare să viseze, în stare să-şi apere concetăţenii.
Tocmai asta ne-au luat. Puterea de a visa şi de a crede în noi şi în destinul nostru. Suntem o turmă fără păstor. Dar nu pentru multă vreme.
Nu e posibil ca un marinar securist să-şi bată joc şi să facă experimente cu un popor pe care cică îl conduce. Îl conduce la moarte sigură. Cu liota lui de hămesiţi idioţi. Asta s-o creadă ei!
Pingback: Pe Argeş în sus, şi chiar în jos, aventura continuă… « Noaptebunacopii's Blog
Rusu Gigi a spus:
Sper ca încetul cu încetul să ne trezim. Doar împreună i-am putea opri.
Gabriela Savitsky a spus:
Mai avem puţin, foarte puţin.
Black Angel a spus:
..cica acum 20 de ani era mai rau !!!… da ,dar … cred ca era mai bine cand „era mai rau”!!!
Gabriela Savitsky a spus:
Nu era mai bine. A fost bine până-n ’82, când a avut ideea strălucită să „strângă cureaua” ca să plătim datoriile externe, să-l putem împuşca fără datorii.
noaptebunacopii a spus:
Cum, încă nu ne-a ajuns cuţitul la os?! Înseamnă că ce ce simţim noi este de la vreun reumatism!
Gabriela Savitsky a spus:
E şi de la reumatism…
Ce să-ţi spun, draga mea. E multă apatie şi silă. Dar nu mai e mult până la revoltă.
Să-i vedem pe urâţi cum modifică legea pensiilor şi legea salarizării. Sunt legi organice, e nevoie de 2/3 în Parlament. Deşi … nimic nu-i imposibil în ţara nimănui.
Pingback: In atentia somerilor din Romania « Hai ca se poate!
Pingback: Economia subterană « World of Solitaire's Blog
Pingback: Am aparat! « Nataşa
Gabriela Elena a spus:
Trist si adevarat acest articol al tau, Gabriela!
M-am intristat peste masura mai ales cand am aflat ca o bunica, dintr-o pensie de urmas trebuie sa supravietuiasca mai reducandu-i-se inca 15%, sau ca un tanar medic incepe viata cu 25% mai putin din ceea ce i se cuvenea, sau ca noi cei tineri care trebuie sa facem alegeri decisive pentru viitorul nostru, NU MAI STIM SPRE CE SA NE INDREPTAM. 😦
Mirela a spus:
Gabriela, războaiele aduc întotdeauna un profit CUIVA. Știm noi cui. Normal că e și o mână stăină și criminală la mijloc, care a îndemna și susținut aceste crime. Așa cum întoarcerea din coreea aia l-a îmbățoșat excesiv pe ceaușescu (altfel nu ieșea nimeni în stradă, că ar fi mers bine!), așa acum, unii își aruncă zoaiele la noi și mai dăm și bani ca să le consumăm, doar am devenit societate de consum! Nu e drept nici ca statul să ia tot profitul de la firmele mici, dar nici să umilească dascălii, nici să nedreptățească doctorii, dar nici să ucidă bătrânii. Cum spui : așa nu se mai poate. Cel mai grav este că au ajuns în funcții, (nclusiv la conducerea școlilor) , MITOCANII acestei țări, cei veniți prin transferuri dubioase de prin mărginimi, cei care nu aveau nici un merit. Așa ceva nici măcar înainte nu se întâmpla, ți se cereau merite. Uite, îmi amintesc că eu, ca să fiu numită comandantă de unitate de pionieri, eram obligată să iau Premiul I și cel puțin locul III la Olimpiade! Nu se mai cere valoare și maneaua distruge, după cum spuneai, ce a mai rămas din cultura românească…(alatăieri, pe blog), de ziua lui Lucian Blaga, discutam la comments că el a fost alungat de la catedra universității…dar azi, azi unde sunt DASCĂLII mei? I-au pensionat forțat la revoluție, asta au făcut! Și i-au înlocuit cu VINITURI de-ale lor…bleah!
20 x Schindler a spus:
Ma gandeam uneori sa renunt in a mai scrie. Am crezut ca eram prea pesimist sau prea acid. Acum, dupa ce am citit articolul tau, constat ca m-ai depasit. Deci, voi continua sa scriu!!!!!!!!!!!
Macar pentru a scapa de frustrari…
Gabriela Savitsky a spus:
Nu trebuie să renunţi la scris. Şi eu şi cred că fiecare (mai puţin cei care câştigă bani) am avut asemenea momente când ne-am zis că e inutil. Nu e inutil. Măcar să aibă securiştii lui Băse ce citi. Dă-i nainte! Le ridicăm gradul de cultură. 😀
Pingback: “Senatorul PNL Marius Nicoara se uită la filme porno în timpul dezbaterii legii pensiilor” « Un blog cu atitudine
Pingback: 25-15-15 – S-a strigat Bingo la bila sărăcia lucie lucește și mai tare « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Lune et l’autre – 20 « Dumitru Agachi’s Weblog
Pingback: Naivă « Cristian Dima
Pingback: Comentarii la Facerea – 24 « Ioan Sorin Usca
g1b2i3 a spus:
Eu zic ca ne-au omorat incetul cu incetul.Parem vii, suntem insa morti.Morti rai.
Iar ce se intampla in ultimii ani e cel mai urat cosmar pe care il traim.
Uneori ma bucur ca nu mai lucrez.N-as fi rezistat la atata rautate si lupta pentru a intra in gratiile sefilor.
Poate citesc aceste comentarii si unii politicieni.S-ar ingrozi sa stie ce vorbeste lumea.E de-ajuns sa iesi putin din casa si auzi peste tot lumea vorbind despre ei si bataia lor de joc.
Vor sa iasa in strada si teama mi-e ca va fi urat. 😦
Doamne fereste-ne de asa ceva!
Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 29 « Caius
Pingback: Galerie de pictura Jean-Léon Gérôme « my heart to your heart
Pingback: Baieti buni. Baieti rai « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
raduhumor a spus:
@Gabriela
Din pacate vad inca multa retinere si teama in a-i alunga de la putere pe acesti netrebnici impostori politici, poate si pentru faptul ca nu a aparut inca omul providential care sa dea semnalul , poate chiar odata cu viata lui !
Asemeni tie si eu cred ca nu mai poate dura mult, pentru ca tot ce face acest descreierat parca anume impinge spre acest deznodamant sangeros.
Sunt oameni carora le e frica de ei insusi, d-apoi de altii, dar care in situatii extreme sunt de nerecunoscut de cat curaj si dorinta de iesire cu orice pret din situatia imposibila in care au fost adusi, constientizand in subconstient ca si pasivitatea lor a contribuit la extinderea raului !
Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea intelepciunea de a trece cat mai usor peste zilele grele care vor veni, pentru a prinde ceva si din linistea de dupa aceasta furtuna.
Ma bucur ca nu esti atat de singura….
Si o sa fim din ce in ce mai multi !
Pingback: Iubirea este una… « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
free_spirit a spus:
Din nefericire, oamenii nu mai au puterea de la Revolutie. Toti, de la tinar la batrin, am apucat, imbiati de bancile „binevoitoare”, sa faca un credit mai mic sau mai mare, dar care indiferent de marimea lui, acum trebuie platit inapoi. Si toti ne gandim ca daca ne ia gura pe dinainte sau daca indraznim sa facem o greva, daca nu ne pierdem locul de munca, vom pierde macar banii pe perioada cat ne-am crezut revolutionari si….asta dauneaza clar ratei lunare si bugetului familiei pe luna respectiva.
De asta Romania pare cuprinsa de letargie, de asta parem anesteziati cu totii de parca ne-au facut astia injectii in cap cu clor. Nu suntem prosti, chiar deloc,sau ma rog, fac exceptie cei care inca mai cred ca Base + gasca, vor salva tarisoara in vreun fel,dar pentru siguranta ( si asta iluzorie ) a zilei de maine, foarte multi ne lasam calcati in picioare de” minunatul” regim. Fix asta facem. Si nici macar nu putem fi comdamnati pentru asta, pentru ca toti ne gandim la cei care depind de noi.
Respect pentru pensionari. Singurii care au avut curajul sa iasa in numar mare si carora, oricum nu le pasa daca-si pierd….locul de munca.
Cata dreptate ai cu „galmele”si din nefericire, chiar aceste galme inculte si usor de manipulat, sunt…viitorul tarii. Halal.
Gabriela Savitsky a spus:
Din pacate. Si totusi, eu cred ca va veni o zi cand nu vom mai rabda. Asa cred. Ca vom tasni din letargie si vom da naparcilor la cap.