Etichete
Ion Iliescu, jurnal de scriitor online, literatura, relatari fanteziste, România trezeşte-te!, Traian Basescu, viata asa cum e
Uitându-se în lungul vistieriei şi găsind-o goală precum un nap, în timp ce la poarta palatului se-auzeau şchiorlăind şi zgâriind lupii tineri, să li se dea şi lor o ciosvârtă, Il Comandore căută în mintea-i aburită o soluţie. Un nou prilej de gâlceavă. Darea în vileag a averilor înşurubaţilor săi a dat greş, legea ANI ieşind de la Curtea Constituţională aşa cum iese o bucată de carne macră trecută prin maşina de tocat: nişte cârnăciori afânaţi, fără nicio consistenţă. Încurcat, într-o fază incipientă de turbare şi rezonabil de beat, deschise uşile debaralei. O forţă descătuşată îi împinse la picioare câteva cărţi roşii – din cele ce scăpaseră nearse la Revoluţie – şi un morman de scrisori semnate de predecesorul său la palat, care rămăseseră netrimise. Iluminat brusc de o idee măreaţă, scotoci furibund şi, în fundul debaralei, sub un vraf de drapele cu vechea stemă a României – cea cu spicele de grâu şi râurile limpezi -, găsi, împăturită şi prăfuită, stafia comunismului. O scoase tacticos, o şterse de praf cu unul dintre drapele de mătase şi o privi în lumina slabă. Se îndreptă spre ușă, trase de un şnur cu canaf atârnat acolo şi, după câteva clipe, îi porunci majordomului cât un dulap ivit în canatul uşii:
– Adu-mi o pompă!
– Să trăiţi! … De care? … – îndrăzni acesta timid şi cu o evidentă teamă.
– Bă!… Tu ai copii?
– Am, să trăiţi! …- îi răspunse acesta încurcat, neînţelegând ce legătură are pompa – care-o fi aia, de apă, de parfum, de care dracu o fi – cu copiii lui, doi la număr şi mărişori.
– Şi cu ce le umfli, bă, mingiile şi bicicletele?
– Păi… mingile le cumpăr gata umflate şi … bicicletele sunt … aşa le cumpăr, cu camerele pline!… Nu ştiu! … (Şi se zice „mingile”, în măta pe gheaţă, nu „mingiile”, capsomanu’ dracului! – continuă el răspunsul în minte, în timp ce ochii se roteau în cap încercând să agaţe vreo explicaţie pentru pompa pe care-o voia arătarea) . Vă rog? … N-am înţeles ce-i cu bicicletele şi cu mingile … şi ce fel de …
– Nici nu mă aştept de la voi să înţelegeţi ceva, creiere de gumă! – îl jigni arătarea cu o grimasă răutăcioasă întinzându-i-se pe chip. Apoi, urmă:
– Îmi trebuie o pompă, să umflu asta! – îi scutură în față stafia prăfuită. O pom-pă de umflat roţile, că doar n-o s-o umflu cu gura! Sau poate vrei s-o umfli tu! – i-o întinse cu un rânjet macabru.
– Am înţeles! – se lumină malacul la chip şi un firicel de năduşeală îi traversă tâmpla şi se prelinse pe obraz. Mă duc să caut! – spuse în timp ce-şi păcăni câlcâiele şi o zbughi pe uşă.
Ieşi în curte şi se-ndreptă spre garaje.
– Teofile!!! Bă!… Unde eşti?!… – strigă el înainte să ajungă la uşă.
– Ce-i, bă? Ce strigi aşa? Aici îs! – îi răspunse o voce ursuză.
– Ai o pompă de umflat roţile? Că-i trebe lu şăfu!…
– Doar ştii că noi le umflăm la servis-ul nostru… mă, Gligore. Da’ ce-i cu tine, ce năduşeşti aşa? Te-a alergat iară ăla, cu sticla? – îl măsură surâzând. Şi ce-i trebe pompă?
– Ce ştiu eu, Teofile? A găsit o păpuşă de-aia de se dă la bâlciuri în debarauă… Vrea s-o omfleze, cre’ că … – ezită, prudent, Gligore.
– S-a zărghit rău de tot, mă Gligore, dacă îi trebe gonflabile… Bă, când li se urcă la cap, li se urcă şi gata!… Omu, – îţi spun io că ştiu de la un bătrân din sat de la mine – omu, zic, când ajunge de-şi face singur plăcerile, el singur, îi pierdut, bă Gligore, nu mai are scăpare!… Da’, na, asta ni-i soarta, aşa ni-i scris, să ascultăm de nebun, n-avem ce face… De unde să-ţi caut eu ţie pompă acuma?… Să sun la un magazin de biciclete, cred că am un număr pe-aici… – şi se-ndreptă spre ghereta în care se afla un telefon.
Enervat că nu mai apare nimeni cu pompa, personajul nostru îi căută supapa, o trase afară, îi desfăcu căpăcelul şi începu să sufle în ea. Un acces de tuse îl năpădi. Se întoarse şi căută un loc unde să se aşeze în timp ce tusea îi scutura firava-i constituţie. Găsi un taburet și se lăsă cu puțina-i greutate, sufocându-se.
„Nu mai am deloc condiţie fizică… – mormăi. Ar trebui să merg şi eu la sală ca limbricul ăsta care şi-a lipit cele trei ventuze de maţ şi nu-l mai pot desprinde… gândi în timp ce-l vizualiza pe acesta, cu capul lui mare şi cu cele trei buze cornoase lipite de un maţ uriaş. Las-că te dau eu jos de-acolo!… Am eu ac de cojocul tău!… Şi-a lu’ ăia care te ţin artificial conectat la aparate… Mă şantajează ei pe mine!?… Las-că v-arăt eu voi, ciocli vopsiţi portocaliu!… Vă lustruiesc până vă sare vopseaua! – îşi zise el, mulţumit, şi mai împinse câteva guri de aer în stafia ce începea să se împlinească. Pe ăştia poţi să-i trimiţi după moarte, când îţi vine sorocul!” … – îşi mai zise, cu gândul la malacul ce-i stătea la dispoziţie şi al cărui nume îi scăpa mereu. Până să apară Gligore, cu vrâste de transpiraţie pe haina-i pompoasă şi cu o pompă de picior în mână, reuşise deja să umfle suficient stafia ce părea şi mai jalnică având, acum, volum.
– Şefu!… îndrăzni Gligore, furişând câte-o privire spre stăpân, să prindă reacţiile acestuia. Da’ ce doriţi să faceţi cu asta? …- indică el cu bărbia înspre păpuşa roşiatică şi flască.
– Le-o dau poporului! Să aibă distracţie, mă băiete!… Dacă n-are pâine, măcar circ! Aşa a zis un împărat roman, nu? Pâine sau circ! Uite cum fac… – se gândi să-i dezvăluie el planul acestei fiinţe care, în viziunea lui, n-avea oricum creier să priceapă raţionamentul. Era ca şi cum ar fi vorbit cu o scrumieră sau cu sticla de whisky.Vorbesc cu ăştia ai mei, cu consilierii, şi meşterim repede o lege a lustraţiei. Cu asta, mă împac cu lingăii de intelectuali şi le dau şi ăstora tineri de-i auzi că schiaună la poartă, apă la moară. Dacă ăl mic nu se prinde şi o bagă-n parlament, le-am tras-o-n bot la toţi. Şi, cu legea asta-n mână, îi scot de la butoane şi pe golanii ăştia care mă şantajează că ei m-au făcut comandant şi să le dau lor frâiele toate și țara pe mână. Fiecare are o filă, un dosar, a fost pionier, utecist, ce măsa o fi fost, altfel nu erau aşa clănţăi. Şi mă iau iar de Iliescu şi dau vina pe el pentru toate… Să acoperim hoţiile alor noştri, tragem spuza pe turta ăstora tineri şi mai proşti – pe care-i duc de cap cum verau eu…
– Adică iar vă luaţi de domnu’ Preşedinte? – zvâcni, indignat, cu restul de omenie care-i rămăsese întreagă, malacul Gligore. Da’ ce tot aveţi cu el, că e om bun?… El nu ne… – îşi înghiţi Gligore indignarea, devenind conştient că scăpase nişte cuvinte care nu trebuiau rostite, dar nici n-avea cum să le ia înapoi.
Spre norocul lui chior, comandantul, pierdut în reveria lui, nu-l auzise. Odată se ridică, luă pompa din mâinile lui Gligore care înmărmurise neînţelegând nimic, şi se apucă să meşterească febril, fixă furtunul pe supapă şi, din câteva tălpi, umflă păpuşa. Îi fixă supapa, o aprecie ţinând-o de mijloc şi, găsind-o mulţumitoare, o luă sub braţ şi porni cu ea prin curtea palatului, spre poartă.
Gligore strânse pompa şi o luă agale, încurcat şi cu gândul la ce apucase să spună, spre garaj. Căuta în minte soluţii pentru eventualitatea că va fi dat afară din serviciu. În uşa garajului îi aştepta Teofil cu mâinile înfundate în buzunarele salopetei albastre, curăţele.
– Ce vrea să facă cu aia? – îl întrebă acesta, împungând aerul cu bărbia înspre mogâldeaţa care căra o păpuşă umflată mai mare decât ea, prin curte.
– Vrea să facă o lege a ilustraţiei… şi să-l prindă pe ăl mic – cre’ că pe Emiluţ – în capcană… Şi iar se ia de domnul Iliescu – aşa a zis. A mai zis ceva de circ şi de telectuali, da n-am înţeles ce … Auzi, tu ce crezi că are cu nea Ion, că tot se ia de el?
– E invidios, bă, Gligore… Ăştia care ajung mari pe nemeritatelea e invidioşi pe ăia care-s mari din firea lor – îi explică el, filozofic şi plin de importanţă lui Gligore care-i sorbea cuvintele, încuviinţând din cap. Deci nu voia să se reguleze cu gonflabila aia? – întrebă el, într-o doară, dând să intre în garaj. Nu-i chiar conplet nebun.
– Zicea că le-o dă lu’ telectuali şi lu’ ăia tineri… – murmură, indecis, Gligore, iar Teofil ridică din sprâncene şi făcu gura a mirare.
– Când io-ţi zic că ăsta-i dus cu pluta!…
Recomadări: Ioan Usca, Transildania, Elisa, Nataşa, Orfiv, Ioan Sorin Usca, Mirela Pete, Link-Ping, Idei înghesuite, Şilavarăcald, Cristian Lisandru, Ragnar, Supravieţuitor, Grişka, Gabi123, Atitudini, Dumitru Agachi, Andi Bob, Gând licitat, Theodora Marinescu, Octavia Sandu, Dennis, Black Angel, World of Solitaire.
Cristian Lisandru a spus:
Legea ilustratiei – ceva mai tare nu există în conjunctura actuală! O zi bună vă doresc!
20 x Schindler a spus:
M-am săturat de aceleaşi figuri care odată la patru ani (unii chiar mai repede) îşi schimbă uniformele, dar şi…”principiile”. M-am săturat de lachei care nu au convingeri personale, nici pic de omenie, nici măcar atunci când se prefac. Care vor să ne comunice idei şi rostesc nerozii… Şi, în timp ce ne confiscă prezentul, ne ucid şi viitorul!
Si acum vin cu o lege a lustratiei care este de fapt o „vanatoare de vrajitoare”. Bineinteles cei care sunt in vanatoare actioneaza de parca nu ar avea nici o legatura cu „vrajile”…
Black Angel a spus:
ce-o avea de gand cu papusa aia!?? 😀 😀
amycommunications a spus:
Sunte’ţi super bă! Vă postez pe site!
Gabriela Savitsky a spus:
Cristian,
Chelului, tichie de mărgăritar îi lipsește…
Gabriela Savitsky a spus:
2xSchindler,
Nu cred că tipii ăștia au legătură cu viitorul nostru. Poate cu al lor.
O lege a „autoilustrației” – un comandant de vas și secretar de stat în Ministerul Transporturilor (așa l-a prins Revoluția) nu văd cu ar fi putut lipsi din nomenclatura de partid. Hoțul strigă „hoții”!
Gabriela Savitsky a spus:
Black Angel,
Îi caută pe-alde patapievici și mihăieși și alți telectuali de varză și le-o distribuie prin poștă…
Gabriela Savitsky a spus:
Amy,
Be my guest. 🙂
Să nu uiți să menționezi sursa, dacă nu te superi.
N există ping, nu exiști. 😀
Pingback: Conflict intelectual « World of Solitaire's Blog
Pingback: Uite d’aia nu are ursul coadă « Un blog cu atitudine
Pingback: Silavaracald » ancăi cea curioasă! :)
Pingback: Elucubraţii – Mărturisirea « Link-Ping
Pingback: Chariots of Fire « Idei Înghesuite
Pingback: Unu Mai bun nu se poate? « Elisa-gradina mea de vis
Pingback: Man Gave Names to All the Animals « M's blog
Pingback: 1 Mai «
Pingback: Pasi prin istorie IV. Simo Hayha sau moartea care pandeste prin luneta | Adevarul e dincolo de noi
Pingback: Despre 1 Mai « my heart to your heart
RHS a spus:
Vă mulțumesc pentru inserarea blogului meu la rubrica recomandări. Voi returna ping-ul cu prima ocazie.
g1b2i3 a spus:
Nu vad rostul legii lustratiei acum dupa 20 de ani, insa cred ca marele conducator vrea sa ramana in istorie (cum spunea premierul) ca cel care a condamnat comunismul si i-a eliminat pe comunistii cu functii.Exceptie persoana lui.
Mai crec ca si legea eutanasierii cainilor fara stapan e tot din ciclul „circ si paine”.
Pingback: Comentarii la Facerea – 14 « Ioan Sorin Usca
Pingback: Fernando Pessoa (1888 – 1935) – Autopsihografie « Orfiv
Pingback: 1 Mai « Supravietuitor's Blog
World of Solitaire a spus:
Gabriela,
Cu bucuria zilei de 1 mai, şi poate, în entuziasmul acesteia,îţi transmit, că am râs copios, dar şi intristat, de suferinţa unui om, alunecat pe calea nebuniei. Să fie pedeapsa divină, anticomunistă?Oricum, chiar dacă m-ai contrzis, pentru mine, tot prinţesa Scrisului, rămâi!Felicitări!
Diana Alzner a spus:
Of! Mi-a mers la inimă! 🙂
robert HORVATH a spus:
UN DOCUMENT TERIFIANT PENTRU INTREGA LUME !
SERVICIUL SECRET BRITANIC M16 A STABILIT CA MAFIA BASESCU A VANDUT URANIUM LUI BEN LADEN PENTRU CREIAREA UNEI BOMBE ATOMICE MINISCULE. . ADMINISTRATIA OBAMA A HOTARAT SA FACA INSFARSIT LUMINA IN ACEST CAZ ACOPERIT DE ADMINISTRATIA BUSH SI GUVERNUL BRITANIC.
AM STUDIAT PERSONAL ACEST DOCUMENT. LUCRURILE AU TRANPIRAT IN PRESA OCCIDENTALA DECI PUTETI JUDECA SI DUMNEAVOASTRA ACEST ULUITOR CAZ. http://cbrayton.wordpress.com/2008/03/09/farc-sought-romanian-uranium-from-russian-mobster-with-israeli-passport/.
-M 16 a stabilit ca ca comandantul organizatiei teroriste columbiene Raul Reyes sa deplasat in secret la Bucuresti sa cumpere uranium pentru AL QUEDA..- Materialul
nuclear trebuia obtinut de unul din cei mai importanti financiari – gangsteri ucranieni cu relatii la cel mai inalt nivel in mafia de armament romana. Materialul
britanic vorbeste de un asistent a lui Basescu care a organizat afacerea criminala.
“Raúl Reyes buscó uranio en Rumania”: Citing anonymous MI-6 sources, Irish journalist Gordon Thomas signs — or has his name signed to — a story about FARC’s alleged search for uranium for a “dirty bomb” in Romania.
“It is known that the organization led by Osama bin Laden has established “a presence in Colombia and other South American nations government by a populist left that opposes the United States,” says the [MI6] report.
UN RAPORT SEPARAT AMERICAN A STABILIT CA ACEASTA ACTIUNE A FOST
CORDONATA. DE BASESCU. VOI PREZENTA LA ANTENA 3 ACEST DOCUMENT.
SPUNEAM INTR-UN MESAJ ANTERIOR CA GARANTEZ SCURTAREA MANDATULUI PREZIDENTIAL. AM GRESIT GRAV, GARANTEZ TRIMITEREA IN PUSCARIE A PRESEDINTULUI ROMAN !
Corespondenta by Robert Horvath USA
DESVALUIRI COMPLECTE DESCHIDETI http://devanewyork.blogspot.com/
http://www.devagallery.com
Pingback: Povară dulce | Raza mea de soare
Pingback: După o seară de chef « Nataşa
-X- a spus:
Daca ecuatiile politice si-ar fi putut gasi rezolvarea apelind la reguli si artificii matematice … cred ca m-as fi facut politician :).
Pingback: Dare de seamă despre norbi…(1) « Dispecer Blogosferă
Pingback: Filosofia « Ioan Usca
20 x Schindler a spus:
Am lansat si eu un manifest de 1 MAI. Asa cum m-am priceput. Insa cu frustrare…
20 x Schindler a spus:
@Gabriela Savitsky,
Nici nu trebuie sa ai indoieli cu privire la situatia marinarului nostru. Este clar ca a fost pe acolo… Si inca unul de frunte. Insa acum este la putere. Si lustreaza pe cine vrea el… Cat despre dansul si ai lui…TACERE!!!
Insa ne trateaza ca pe niste copii. Ca si cum am avea cu totii creier de primate. Ar trebui sa-l informam ca ne-am prins de figura cu „hotii”…
Pingback: De 1 mai 2010 « World of Solitaire's Blog
Pingback: Nu încă | Per aspera ad astra
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Armindeni
Pingback: Sentimentul florii de cireş 13 – Oglinda lacului… « Dumitru Agachi’s Weblog
Pingback: Ca dupa 1 mai | Blogu' unui Gand licitat
Gand_licitat a spus:
te-am pinguit inapoi , dar nush de ce nu iti apare …
http://www.gandlicitat.ro/?p=999
PS: merci de ping 😉
amycommunications a spus:
Mulţumesc, nu am uitat să menţionez sursa: şi, în 99% din cazuri, nici nu uit!!
Citiţi vă rog aici: http://amycommunications.blogspot.com/2010/05/cum-vom-sarbatori-anul-acesta-in-data.html
P.S. QuestionS:
1=ce este un ping?
2*ce taste-litere de la tastatură -se-folosesc pt. un smile??
Vă mulţumesc..aştept răspuns.
Mirela a spus:
Draga mea, am trecut să citesc, dar de lăsat, îți las doar gânduri bune, urări de foarte bine pentru săptămâna care vine, după două absolut minunate zile de relaș. O lună de MAI cât se poate de reușită!
Pingback: Cuvinte pentru suflet: cinstirea icoanelor - Cel care striga in pustie
Pingback: Cei uitaţi: tinerii normali « Un blog cu atitudine
Pingback: Regina arkudă şi amuletele puterii « Ioan Usca
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Eaudemoiselle. Numele lor. Parfumul, o provocare (partea a XXIX-a)
Pingback: Franz Hellens (1881 – 1972) – Pe-un fund de lac « Orfiv
Pingback: Refugiatul « Mustăţi lungi, gheare lungi
Pingback: Sensul vieţii « Ioan Usca
raduhumor a spus:
Esti tare!
Se cunoaste ca stii ce vrei nu numai de la viata !
Aia cu intelectualii facuti posta, sau invers, ma rog, e de pus in rama 😆
Gabriela Savitsky a spus:
O pune Marinelu-n ramă pe bamporiu.
Pingback: Eroului necunoscut – Sange balcanic (75) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Recomandari » Geeo's blog
Pingback: Unu Mai bun nu se poate? | cuelisa.com